Nu mai stiu sigur prin ce filiera ne-a parvenit informatia despre avena din Virtesca, culmea, la ora aia nici macar ce este o avena nu stiam prea sigur. Auzisem doar ca exista, pe acolo, un fel de groapa in pamant, de vreo 87 metri adancime, si ne-am zis, Calin si cu mine, de ce nu? Vorba aia, agatati pe peretii stancilor am fost, in pesteri, am fost, la inaltimi de peste 1.000 de metri am fost, fara absolut nici o asigurare (cine-i nebun sa ne faca noua asigurare, cand nici macar noi nu mai stim pana cand ne va mai merge), asa ca, hai sa mergem si in adancuri, ce poate fi asa de greu, in cel mai rau caz putem sa ramanem fara oxigen, dar problemele de genul acesta se rezolva la fata locului. Am luat, asadar harta Salajului cu drumurile, am stabilit traseul si, dupa ce am montat pe aia mica niste cauciucuri cu crampoane, am pornit la drum. Spre Zalha, prin Girbou. Nici ca se putea o alegere mai proasta.

“La loc comanda, suntem in judetul Cluj!”

Pe harta totul parea frumos, drum judetean, bla-bla, ne-am zis ca mai rau nu poate fi decat spre Clit. Ajungem in Surduc city, unde, inaintea barierei de cale ferata, facem dreapta, spre Fabrica, Girbou si asa mai departe. Drumul e superb, chiar daca e greu circulabil: gropilor le tine tovarasie si poleiul, care face ca masina sa fie mai greu manevrabila, dar noroc cu crampoanele, rotile se infig in zapada inghetata fara sa ne lase dubii asupra unei eventuale derapari. Incet-incet, zona devine atat de pustie, incat ne vine sa ne dam jos din masina si sa ne continuam drumul pe jos. Zapada proaspata neatinsa arata clar, prin lipsa urmelor, faptul ca pustietatea nu a mai fost, cel putin recent, poluata de cei care se numesc semenii nostri. Stim ca, undeva, pe dupa Bezded trebuie sa o luam la stanga, tot pe un drum judetean, insa am trecut de mult de iesirea din sat, iar drumul cautat nu vroia nicicum sa se arate. La un moment dat, dupa ce am turat masina, urcand pe o panta inghetata, dam nas in nas cu un indicator pe care scria “Bine ati venit in judetul Cluj!” . “Omule, noi de obicei ne facem iesirea spre judetul Maramures – ii zic la Calin, cred ca am gresit urat de tot drumul de am ajuns, de data asta, in judetul Cluj!” E clar, Virtesca noastra trebuie sa fie in Salaj, nu avem ce cauta in Cluj, intorc masina si reluam cautarea drumului. Dupa cateva zeci de metri dam peste un cioban plictisit, care la fel de plictisit o privea pe aia mica rosie si turbata, si cand am trecut prima data pe langa el. De data asta, oprim, iesim din masina, doua aratari, imbracati in haine cat mai dure, bocanci, cu manusi fara degete pe maini si cu baticuri peste plete: “Sanatate sefu’, pe unde dracu’ ajungem noi la Zalha?”, il intrebam noi. Mutandu-si greutatea de pe o parte a alta a batei, omul ne arata un fel de nu stiu ce, ca a drum nu semana deloc, aflat chiar in spatele nostru si ne spune ca nu avem nici o sansa, eventual mai pe la primavara, cu caruta sau cu tractorul. No bine, aruncam, totusi, o privire locului unde ar trebui sa fie drumul respectiv (onor drumarilor salajeni, le aducem oficial la cunostinta despre disparitia, in cel mai pur stil science fiction, a unui drum judetean), schimbam rapid apa (Calin, micul pervers, chiar filmeaza!) si, fara alte idei stralucite, hotaram sa facem drumul intors, spre Surduc, de unde sa mergem, printr-o ocolire a dracului de mare, spre Ileanda – Simisna – Hasmas si Ceaca, dupa care, daca mai avem putin noroc, ajungem si la Zalha, de Vartesca despartindu-ne doar o azvarlitura de bat, sau, hai sa zicem, vreo doi litri de benzina. Drumul continua sa ramana pustiu, parca suntem doar doua fascicule de lumina in cautarea zilei de maine. Dar ne convine de minune. Ce mai, incepem sa ne simtim din ce in ce mai in largul nostru. Pentru mai multa siguranta, oprim in dreptul catorva sateni, cand ajungem in apropierea “Leaganului lupilor” si mi intrebam de avena. Nu mai are rost sa spun ca se uitau la noi ca la extraterestri. Dar suntem, deja, obisnuiti cu asa ceva. Mai mult, speram ca, odata si odata chiar sa dam nas in nas cu niste extraterestri, care sa ne duca dracu’ din lumea asta prost facuta, unde …, nu se poate scrie ca ma cenzureaza. Avena se pare ca este un cuvant prea stiintific oamenilor de prin zona (prapastie circulara formata in roci calcaroase,in care se scurg, adesea, apele de suprafata) si incercam cu mult obisnuitul cuvant gaura, ce are o gramada de intelesuri placute, doar ca acu’ specificam ca e vorba de o gaura in pamant. “A da! – veni iluminarea peste chipurile satenilor. Voi cautati Huda uriasului!”, descoperire la care noi dam rapid din cap a aprobare. “Ei, mai mergeti un pic si o sa vedeti, se afla chiar acolo in zona dintre doua dealuri”, am primit imediat o localizare stiintifica a avenei. Am mai mers noi cat am mers, atatea dealuri am vazut, incat nu mai stiam incotro s-o apucam, cand, potrivit amicului Murphy, am ajuns undeva ce semana al dracu’ de bine cu “zona dintre doua dealuri”. Am parcat-o pe aia mica, am scos cele doua seturi de franghii din portbagaj (le-am primit de la pompierii din Jibou, si aveau doar spre 40 de metri lungime, dar Calin nu stia asta, eu mi-am zis ca vom cobori cat se va putea, dupa aia improvizam) si am pornit in cautarea avenei.

Singuri pe lume

Am trecut pe langa avena aia nenorocita de nu stiu cate ori, dar nu ne-am dat seama de asta. In schimb, am urcat la dealuri si le-am si coborat pana ne-am simtit plamanii cum dau pe dinafara. Nimic. Ei, nu chiar nimic, am gasit o gramada de urme de lupi, de iepuri si niste vizuine ciudate. Si pustietatea datatoare de energie. La un moment dat, dupa ce am coborat al “n”-lea deal, norocu’ da peste noi si ne scoate in cale un alt cioban. “Asta trebuie sa stie ceva despre avena”, mi zic la Calin, dupa care mergem sa-i dam binete omului. Era un batran de vreo 75 de ani, trecut prin multe, si care avea o asemenea pretuire la vorbe incat cu greu am reusit sa scoatem de la el ceva informatii. Dar, in cele din urma ne spuse, aratand cu busola degetului manii drepte: “Vedeti voi baieti dealul ala? (Cum dracu’ sa nu-l vedem, imi spuneam eu, doar pe acolo am coborat!). No mereti voi fain frumos, urcati-l pana sus, apoi coborati-l si imediat pe dreapta gasiti si huda!” Urcam, asadar, din nou dealul, scuipand printre dinti chestii normale despre ciobani si cei de teapa lor, iar cand ne oprim, un pic, sa ne tragem sufletul, de jos, din vale, vine spre noi indemnul omului: “Pana sus, pana sus, de tat!”. N-avem ce face, urcam pana sus, dupa care coboram, si coboram, oare de ce a trebuit sa urcam, daca tot am coborat pana la urma? ii arunc asa o pastila la Calin, doar puteam sa mergem roata, ca tot omul, si tot acolo ajungeam. Da’ ca una ciobaneasca, nimic nu-i. Si dam peste avena. Cu noapte-n cap. O avena pe langa care am trecut de vreo trei ori, doar ca am crezut ca-i altceva. Huda – ce semana cu un tarc, pentru ca fusese ingradita, ca nu cumva sa nu o ocoleasca cineva, era si astupata. Avea, adica, un fel de grilaj, ca sa nu cada tot prostu’-n ea. Ce sa facem? Era prea tarziu, pana sa demolam intrarea, cu cautarea unor puncte de sustinere, cu explorarea cu tot, ne apucau alegerile pe drum. Hotaram sa o lasam balta. Pentru alta data. Calin, pentru ca mai avea un gram de energie in el, face un fel de alergare libera in stanga si in dreapta avenei, il tine cam un sfert de ora, dupa care cade gramada langa mine. Il culeg, punem lanternele pe drum si o pornim spre casa. Undeva, in mijlocul salbaticiei, Calin ma pune sa opresc masina. Iese din ea, val vartej si trage un urlet de-mi ingheata bocancii pe pedala. “M-am eliberat!” imi spuse el, dupa care ne continuam drumul tot asa, eliberandu-ne, din 10 in 10 kilometri, pana in Var, unde cauciucurile ma lasa balta. Dar ce mai conteaza, viata e frumoasa, daca stii unde si cum sa o traiesti!