Și-o să fie o gară ca-n povești, de s-or da toți călătorii jos din vagoane, numa’ să poată să privească cu gurile căscate de admirație la minunea de gară, cum nu s-a mai văzut. Ba mai mult, poate c-or să se inventeze și bilete de tren cu câștiguri, ca la loto, și nimeni n-o să mai meargă la zilele orașului în centru, toată lumea o să stea buluc pe peron, s-asculte glasul roților de tren, dând din cap pe ritm, la unison. Așa se zice și poate că așa o să și fie. Da’, deocamdată nu stă nimeni cu gura căscată, decât dacă nu-și poate reveni după ce intră să cumpere bilet, în gara viitoare minune, și dă cu nasul fix în putoarea de budă, de-ți vine să te deschei la șliț și să te slobozi fericit pe pardoseală. Și, dacă, totuși, reziști și nu cazi după ce deschizi gura și ceri bilet și-ți intră mirosul de budă și pe gură, nu numa’ pe nas, ieși cât poți de repede pe peron, că nu se știe dacă prinzi trenul. Că așa am văzut că au pățit săracii, unii, care au venit ei la și 20 de minute, să prindă trenul de și 24 de minute, da tot degeaba. Că trenul fix pleca, mai repede cu patru minute, că probabil mecanicul credea că-i altundeva, după ce o fi făcut cunoștință, și el, cu mirosul. Și ăștia, călătorii, or pus gură de la gură și or tras niște versuri despre mama lor și cine i-o făcut, doar așa, ca să se încălzească, că de se să se supere că ei or rămas și ca proștii în gară și cu biletele pe post de hârtie igienică, lucru care, dacă te iei după mirosul din gară, nu-i tocmai de lepădat. Bine, ca să scape de parfumul dulce de gară, ăia de la gara viitoare minune au deschis toate ușile, că da de, da de, dar ce te faci cu frigul? Nicicum nu-i bine.
Da’ oare o să schimbe și trenurile? Nu de alta, da dacă își vâră dracu coada și, când vrei să mergi undeva, unde-o fi, dai peste tiriflișca aia ca două cutii legate una de alta ca să nu se piardă, ăla ești. Că după ce te scutură tiriflișca, o oră, două, printre scaunele de lemn puse mai mult de piedică, când, într-un final, ieși din cutii, mergi tot scuturându-te să prinzi autobuzul, apoi scuturându-te încerci degeaba să compostezi biletul, apoi, ajungi la baie, că poate te trece, da după atâta scutureală, greu să nimerești unde trebuie, așa că-ți dai drumul, ca în gară, că dacă tot ai fost acolo și-ai scăpat de miros, de ce nu?
Oricum, o să fie o gară ca-n poveste. Și ce dacă, deocamdată, e ca o budă?