Că se sapă şi se schimbă canalizarea e numa’ bine, că nici fierul nu rezistă la câtă căcăstăraie sunt în stare oamenii să producă. Da’ să împarţi caca tău cu caca altora… Că asta vrea să se întâmple la un bloc aflat fix sub spitalul cu tuse care mai de care mai contagioase. Adicătelea, fiindcă, cică, nu li se dă aprobare sa spargă asfaltu’ (aşa-i când interesu nu poartă fesu, că dacă se purta – fesu, se spărgea de câte ori era nevoie, bani să iasă) conductăraia, toată câtă-i, şi-i multă, se bagă cu forţa în conductuţa blocului cu pricina. Apoi, după ce treaba o să devină vârtoasă, şi o să devină, o să dea şi pe dinafară, fix la ei, la subsol, de unde damful, cu microbi cu tot, o să bată la toate uşile – “ne daţi ori nu ne daţi, ori să vă dăm noi?”.

Acuma, locatarii de acolo stau şi se întreabă dacă-i ok să încerce să coabiteze (că tot îi la modă) cu microbii plini de rahat – la propriu, care vin din spitalul de deasupra, ori să meargă şi să ceară socoteală la ăia care dau cu pixul pe hârtie ca să arate că bă, io-s şefu aicea! Asta înainte ca treaba să se împute rău de tot. Că după aia, hârtia igienică n-o să mai fie de ajuns să şteargă treaba la fund.