Au început să rămână redacţiile ziarelor fără oameni. Toate deodată, că cică ba se face cine ştie ce telviziune, şi toţi dau fuga grămadă, că pe sticlăăă, eeee, toată lumea o să te ştie, ba unii s-au cam săturat şi au plecat care încotro, ba alţii au cam fost lăsaţi pe drumuri. Aşa că s-au dat anunţuri după anunţuri, cum că se caută oameni, ‘ntelectuali sau nu, om să fie, ca să fie la număr. Şi aşa a ajuns şi la Magazin Sălăjean unu, da nu ori de care, cu tupeu, bă. Şi, după ce cere şi face semne cam ce-ar vrea el, din prima zi, de nu ştiau ăilalţi ce să mai spună, vine el, a doua zi, la serviciu. La şi-un sfert, că de. Şefu îl ia la întrebări, că cam cum îi şi asta, da’ ăsta, cu tupeu, frate, trage un backhand şi vrea să treacă la serviciu. Apoi îi sună telefonu. “Alo! Ce? No, bine, vin”, apoi anunţă sec: “Mă duc la Graiu”. Acum, nu ştiu cine pierde, da’ tare mi-e că tot în backhand o să-i ţină şi la Grai, până s-or sătura de el şi o să cheme iar poporul la muncă.