Şi chiar aţi crezut că Premoniu Preasfinţitul s-a dat pe brazdă după scandalul declanşat în luna februarie, când a ţinut cu tot dinadinsu să-l surghiunească pe părintele Co(stea) în frunte tomna’ la Brebi, pentru că la înmormântarea mamei sale a participat şi părintele Bota? Da, pe naiba! A acceptat, pe moment, o soluţie de compromis, după ce a primit vizita unei bărbi cu scaun la cap, care i-a explicat, mai pe băbeşte, cum stă treaba cu cele sfinte, dar şi-a jurat în sân că atunci când a începe Baba Dochia să-şi lepede cojoacele, să facă tot cum a vrea el. Şi a făcut! Cu alte cuvinte şi-a tot învârtit şi răsucit barba, până i s-au înnegrit degetele de la vopsea şi a dat a doua oară cu biblia de pământ, tunând: Ori merge Coste unde zic io, ori jarul iadului vă mănâncă pe toţi. Adică, cum?! Voi comandaţi în ograda mea sau io?! Vă arăt, io, care cocoş are creasta mai neagră aici! Sau vă închipuiţi, cumva, că m-ar deranja de Coste ar trece la altă religie din cauza mea? Nici vorbă! Măcar a înţelege tătă lumea cine-i şef aici! La Nicula, cu el! O lună! Da’ staţi liniştiţi că nici credincioşii nu s-au lăsat mai prejos, l-au trimis mai în gând, mai pe şleau, într-un loc chiar mai negru decât pleata lui, s-au urcat, duminica, care în maşini, care în autocare, şi duşi au fost şi ei! La Nicula!
Da nici rugile credincioşilor nu au rămas fără răspuns, în timp ce Premăritul şi Preasfinţitul şi Preaînnegritul se tot înfoia pe ouă cum să i-o coacă mai bine la Costea, că nici cei de sus, de la împărăţie, nu vegheau degeaba. Aşa că odată au scris ei o ţidulă şi l-au trimis pe Premoniu la mănăstirea Secu, loc frumos şi cu verdeaţă, să se roage pentru el, dar mai ales pentru cei care i-au căşunat degeaba, că prea i s-a făcut sufletul negru ca mustaţa. Şi dacă tot e acolo, nu ar fi rău să scrie, de batăr o sută de ori, cum e treaba aia cu săpatul gropii altuia.