• S-a terminat şi cu sărbătoarea Zalăului. De tot. S-a tras linie şi la făcut curăţenie, şi la demontat scena şi la dat amenzi. A mai rămas doar bannerul agăţat în centrul oraşului. Concluzia? Nicicum nu e bine. Anii trecuţi zălăuanii erau nemulţumiţi că circulaţia din centrul oraşului e blocată, că gălăgia şi deranjul sunt prea mari. Anul acesta zălăuanii au fost nemulţumiţi de anvergura evenimentului (recte gălăgia şi deranjul sunt prea mici), de tarabele prea puţine, de artiştii aduşi, de spaţiul alocat copiilor. Deci cum e cel mai bine? Nicicum. Ce e bine pentru unul, e rău pentru celălalt. Cel mai bine ar fi să moară capra vecinului.

• O veste foarte bună pentru soarta Casei „Iuliu Maniu“ din Bădăcin. Are în sfârşit proprietar. Mai rămâne să vedem cât de repede îşi vor aminti şi autorităţile locale, judeţene şi centrale de scuza cel mai des folosită pentru lipsa de implicare, şi anume aceea că nu se pot aloca fonduri pentru reabilitarea acesteia şi nu se pot accesa proiecte întrucât casa nu are cadrul legal potivit. Să vedem acum ce or mai scorni, deşi cu puţină imaginaţie nu e tocmai greu de intuit…

• AMR vreo câteva zile până la friptul slăninei în botă, adicătelea a mai rămas destul de puţin până la momentul zero, când autorităţile din Pericei vor încerca o nouă intrare în Cartea Recordurilor, de data asta cu cei mai mulţi amatori de clisă friptă-n botă adunaţi în acelaşi loc. Acuma să vedem ce-o să iasă, având în vedere că locul stabilit e doar la vreo 400 de metri de mănăstirea de la Bic. Poate, după o spovedanie, or fugi şi ăi mai credincioşi să înfigă slana-n băţ. Sau poate or ieşi măicuţele la predicat.

• Pe principiul hai să facem ceva, că acuma ne vede lumea și dă bine, primul ministru și încă un ministru sînt în Italia, acolo unde s-a întâmplat nenorocirea cu clădirile prăbușite în urma cutremurului de acum câteva zile. Da, foarte bine că se implică și fac ceva, chiar și doar pentru că îi vede lumea, dar, pe de altă parte, mor atâția români în străinătate, în accidente de muncă ori circulație ori din alte cauze, dar pentru ei nu se face nici tevatură, nici nu se dau ajutoare. Că dacă nu se vede la televizor, ce rost are?

• Tot mai mulți refugiați ajung în România. Nu pentru că așa vor, dar, după ce trec cum vor și când vor granița, încercând să treacă înspre Europa aia cu bani, ăia din țara vecină, respectiv Ungaria, îi prind și îi trimit înapoi, adicătelea pe plaiurile mioritice. Și, uite așa, ajung bieții refugiați fix acolo unde nu vroiau să ajungă. Vezi, dacă i-ar duce pe străini capul, cât de cât, și-ar pune la intrarea în țară niște pancarte mari, pe care să scrie ”Bine ați venit în România!”, niciun refugiat nu ar mai vrea să rămână acolo. Da, chiar așa, România ce are de nu vor nici măcar refugiații să rămână aici?

• Recent, s-a descoperit o legătură între mersul cu trenurile CFR-ului și tendința de îmbătrânire a populației din România. Cercetătorii au ajuns la concluzia că dacă pornești cu trenul din, să zicem, Sulina, la vârsta de 20 de ani, ai șanse foarte mari să ajungi octogenar până ajungi la Beba Veche. Și-acuma o să zici că cercetătorii plagiază, și că asta se știe de multă vreme. Păi dacă n-au de-ales… Revenind, să știi că, mergând cu trenul, simți că se-ntâmplă ceva paranormal. Timpul nu mai trece, trenul nu se mișcă, un soi bizar de inerție parcă te mai ține în viață. E un fenomen, cu adevărat, nemaîntâlnit. Cei interesați de o tură cu trenul trebuie să știe că prețul unui bilet CFR concurează cu prețul unui bilet de avion, dar face. CFR-ul oferă bonus îmbătrânire garantată!

• Ce faci atunci când constați că o cunoștință evită să te salute, doar așa, că a lipsit de la lecția despre salut, lecție care se-nvață în ăia 5, 6,7 ani de-acasă? Păi, îi motivezi absența și stai să te gândești câți cai de la bicicletă i-ai furat de nu mai meriți nici măcar un salut. Sau ce, bicicleta nu-i trasă de cai?