• “Echipa din Zalău e condusă de un om fără scrupule unde lumea huiduie și se comportă mai rău ca într-o junglă”, a scris după meciul cu echipa din Baia Mare, Melinda Geiger, oripilată de comportamentul rasist al unor suporteri zălăuani ai echipei de handbal, și de faptul că nimeni nu a luat nicio măsură în timpul meciului. Acuma, ce mai contează din ce bani o să fie plătite amenzile, important e că, bă, io când vreau să huidui, huidui. Mai ales că-i ușor, mai mult sînt vocale, iar pentru asta nu-ți trebuie nici școală, nici cei șapte ani de acasă.

• Tovarășul Liviu cel Mare, acest șef al politicienilor roșii mioritici, a zis că lui îi place cu pupat în fund, că șuturile, tot în fund, îl deranjează la congrese. De aia, a făcut o treabă mare (mare, fin’că-i cu implicație parlamentară), și a scos din străfundul inteligenței politice Legea defăimării. Adicătelea, să stea cu amenda cea mare deasupra libertății de exprimare, evident, atunci când vrei să-i zici că-i un bou. Zâmbind hâtru pe unde apucă, acest înroșit al politicii mioritice zice că legea asta nu a fost gândită ca un mijloc de cenzură, ci ca un mijloc legal pentru “demnitatea umană”. Stimate tovarășe Liviu cel Mare, cu multă demnitate umană îți spunem, în cor, “Hai sictir!”

• Alinuța D’arcul democrației, la braț cu politicienii cei portocalii, mai nou galbeni, vrea și ea ceva, că de ce numai Liviu? Și, uitându-se după ținte în mișcare, poc, a tras cu pușcociul politic,cu trăgaciul pe dreapta, desigur, după bolnavii de cancer. Care, cică, ei sînt de vină că s-au îmbolnăvit, ori că o să se îmbolnăvească. Așa că să facă bine și să plătească. Că banii de la bugetul de stat sînt puțini, și știi câți stau cu pungile la robinetul de stat?

• Conform unelor știri pe surse, se pare că parcurile naționale din Africa sînt luate la puricat de DaNA, această luptătoare justițiară de renume mondial, din motive de girofar. Astfel, confundând girafele cu girofarurile, animalele cu gâtul lung s-au trezit că sînt urmărite penal, pentru că au antemergător, recte capul din vârful gâtului, și pentru că au și girofar acoperit, respectiv numele de girafă, care poate induce opinia publică iubitoare de justiție în eroare. Hienele, la fel ca și celelalte animale de păradă, așteaptă să le vadă pe girafe cu cătușe, fiindcă așa, cu justiția triumfând, vor fi mai ușor de prins și transformate în hrană. Electorală ori de care va mai fi nevoie.

• Stop cerșitului! Cerșetorii de profesie au o nouă tactică. Se plimbă prin mijloacele de transport în comun, desigur, cu dâra după ei, îți arată un bănuț de 10 bani și te întreabă: „N-ai un leu?”. Dacă încerci să sfidezi omuʼ, s-ar putea să te „f*** Stalin” (și nu doar el) și, între timp, să înceapă să plângă și să se pălmuiască. După câteva ore, dai din nou de același personaj, tot pe un autobus, dar de data aceasta stând și numărând: „Una ciute, două ciute, trei ciute”, de lei! Întrebarea e cine e cel mai ciut, „ciut” în situația asta?

• Există o practică interesantă pe la facultăți. Faci o materie la nivel licență. O mai faci și la master, ca să-ți amintești că ai mai făcut-o o dată. Aceeași materie, aceeași facultate, același profil, același profesor, același suport de curs, metode de evaluare diferite, dar, la master, mult mai ușoară. Notele diferă, mai exact, la master iei o notă mai mică, deci nu iei 10. Îți pui trei întrebări. 1. Oi fi retardat să iau notă mai mică la aceeași materie având și o modalitate mai ușoară de evaluare? 2. De ce un examen promovat cu o notă, mai trebuie dat încă o dată, deci, de ce nu se echivalează așa cum se mai procedează? 3. Să mă simt jenat să mă duc la mărire de notă? Final deschis.

• Se poartă discuții legate de presupusa reformă necesară în învățământul românesc. Nimic nu se va schimba atăta timp cât deciziile vor fi luate de cei care sunt rezultatul sistemului educațional românesc, între ei, miniștri, profesori, „specialiști”, ori viitori profesori. Pentru a putea vorbi, pe bune, de reformă, trebuie consultați oamenii care nu au fost intoxicați de învățământul românesc. Sunt două variante: 1. Aduci oameni din exterior, îi pui la o masă rotundă și implementezi concluziile; 2. …Te legi de ora de istorie, atlfel spus, ascunzi mizeria sub preș, în timp ce generații întregi de studenți devin absolvenți semianalfabeți, dar cu diplomă!

• Că tot am amintit de învățământ, nu putem să nu amintim de lucrările științifice de prin penitenciare. Da, situația e de plâns, dar nici cu lucrările de diplomă ale studenților nu ne e rușine. Marea lor majoritate sunt plagiate grosolane care trec de comisiile de evaluare, doar pentru că trebuie să treacă. E o situație tristă, reală, demoralizantă. Noi suntem rezultatul învățământului românesc. Cu ce drept mai suntem învinuiți că devenim șomeri cu diplomă?