• Medici nu-s, că nu-s. În general. Vara, cu atât mai mult, că e concediu. Și-atunci, dacă trebuie să mergi la doctor, ai cam pus-o. În sensul că, după ce, în sfârșit, găsești unul (medic) de specialitate, suni să te programezi. Așa vrei tu. De la celălalt capăt al telefonului ți se spune că nu se fac programări, intră care cum vine. Și te duci de dimineață, intri la Salvosan, după care, încă optimist că n-o să fie lume multă, te duci la cabinet. Și îți dispare optimismul. Că, la câtă lume e, tot ce speri e să nu mori, naibii, acolo, așteptând să-ți vină rândul. Care îți vine după vreo 3 ore de stat. Acuma, sigur, probabil că la Salvosan nu s-a inventat încă pixul, chestia aia cu care se poate scrie pe o bucată de hârtie un fel de programare. Totuși, se poate scrie și cu creionu’, cu ruju’ ori chiar se pot face semne cu degetul pe praful de pe uși. Orice, doar să știe omu’ cam când să meargă, să nu stea ca bolnavu’ la poarta nouă. Că, după ce că are probleme de sănătate, numai asta îi mai lipsește, să stea 3 ore ca prostu’ așteptând să-i vină rîndul.

• Da, îngerii și-au găsit nașul. În Zalău. Da’, probabil, în toată țara asta mioritico-cocalară. De aia, ca să știe îngerii ce și cum, mai nou, unii posesori de bemweu, acest simbol cocalaro-manelistic auto suprem, și-au scris la vedere cum că bemweu’, chestia aia care face brrrum-brrrum, merge mai tare decât poate îngerul zbura. Lucru care, probabil, va deveni la modă. Că dacă un bemweu merge mai tare decât poate îngeru’ zbura, celelalte bemweuri ce au?

• Degeaba arătăm cu degetul, oricare ar fi el, spre mizeria de pe plaja din Costinești, că dacă dai un search, la pas, prin stațiune, poți numără pe falangele degetului mijlociu câte coșuri de gunoi există. Singurele pubele aparțin celor cu tarabe și mai vezi ici colo, câte-un container rătăcit, un fel de epavă. Mai mult decât atât, ca să ajungi la ele, trebuie să te strecori prin valul de mulțime care-și prăjește celulita la soare, și-atunci, ca să eviți vreo traumă, le lași naibii pe unde apuci. Problema nu e în totalitate la turist, ci la degetul mic al autorităților.

• Rămânem tot pe litoral, așa, ca să ne-ajungă până la vara aia, care o fi. Pe scurt, mici și mitici de rămâi cu ticuri verbale ca: „Uăei” pentru „băi”, „vaporașiu” pentru vaporașul”, „shiaoărma” pentru „shaorma” ș.a. Pe lângă asta, șlapi tanga, animatoare tanga și bărbați mangă… de la prea mult privit.

• Mai nou, știrile cu violuri apar ca ciupercile după ploaie. Și asta nu pentru că de abia acum au început să se întâmple chestiile astea, fiindcă mononeuronalii purtători de penis umblă prin lume cu balele la gură de la începuturile lumii. Îi vezi în fiecare zi, cum, după ce ochesc câte o fată, încep să sughițe, să guițe, să râgâie, ce știu și ei să facă, încercând să atragă atenția asupra lor. Dacă nu reușesc, mai încearcă o dată. Apoi încep să articuleze câteva cuvinte, între ei: “Niii, bhă la aia. Ne băgăm la ea? Hăăă, nnngggg. Chrîîîî! Thuuuuu! Hăăăă hîîîî!” Iar asta pentru că justiția cea independentă și vigilentă, ce mai, această sabie a dreptății pe pământ, face cum știe ea: furi o găină, poc, 4 ani de închisoare. Nu faci sluj în fața cui trebuie, poc, închisoare. Ești violator? Foarte bine, frate, lasă, că ce mare lucru? Și, culmea, în general, judecătorii care zic asta sînt femei. Să aibă cumva femeile ăstea judecător fantezii cu violu’? Că, altfel, greu de găsit o explicație la mostrele ăstea de justiție mioritică.

• UBB se află în top 1.000 universități din lume, în urma unui clasament realizat de Center for World University Rankings. Pentru realizarea topului, au fost analizate 25.000 de universități, iar printre principalele criterii luate în considerate au fost calitatea educației, gradul de ocupare a forței de muncă după absolvire și calitatea personalului didactic. În fruntea clasamentului sunt trei universități din Statele Unite: Universitatea Harvard, Stanford și Institutul Tehnologic din Massachusetts, restul, după ele.