• Ați observat? Atunci când un câine omoară un om, repede se găsesc unii care zic că nu câinele-i de vină, mortu’, el de vină că i-a plantat câinelui colți în gură. Evident că și omu-i de vină, că dacă îți iei arme cu colți, răspunzi de felu’ în care le folosești. Numa’ că, pe principiul ăsta, atunci când un om îi dă în cap la altu, că-i om, că-i câine, se poate zice că de vină nu-i omu’. Dumnezo îi de vină, că el tre’ să aibă grijă de om. Sau nu? Că dacă nu, atunci cum rămâne cu învățăturile sfinte? Că așa se zice, că omu’ a fost meșterit după chipul și asemănarea lui Dumnezo.

• Modernizarea bulevardului pe partea stângă a început. La fel, copacii, care de ani buni creșteau în voie acolo, au început să cadă, pe care parte se nimerește. Câte unul, câte doi, câte 20. Da’ parcă mai contează? Că dacă copacii nu știu să vorbește limba lu’ om, să zică că-l doare, drujba-i la putere. Evident, în folosul cetățenilor.

• Securiștii joacă tare. Politicienii, ăia de nu-s securiști, toarnă la greu. Politicianu’, ăla care a fost, și poate că mai e mare mare securist, se face că plouă. Ăilalți, nepoliticieni și nesecuriști, ba aplaudă “așeee, bă, toți la pușcărieeeee!”, fericiți că au parte de circ, ba tac din gură, că după ce i-au slăvit pe actualii viitori pușcăriași, acum așteaptă să vadă care-i mersu’. Să știe în care parte să se aplece.

• Lideru-i lider și când nu-i lider. Important e să zică siteul monitorizator că ești potent. De aia, în România, toată mass-media e potentă. Washington Post ori Le Monde, două ziare mici mici mici de prin lume, nu-s înscrise în siteurile care zic de potența cu trafic. Bine, se compară ălea cu ziarele mioritice? Nici vorbă, că dacă se comparau, apăreau și ele în statistica vreunui site construit să facă bani din fudulia altora.

• E februarie. În scurt timp, facebooku’ o să se umple de statusuri cu love și multe, multe inimioare roșii. Fiindcă-i cu îndrăgosteală. Noroc cu americanii, că dacă ei nu ne ziceau de îndrăgosteala de Valentine, ce ne făceam? Rămâneam neîndrăgostiți.

• Sălaju-i plin de oi, deci, câini de turmă. De aia, ieșitul în natură e cu suspans: mă mușcă ori nu mă mușcă? Ciobanii știu de ce.