* Ia ghici cui am dat noi prioritate de sens giratoriu în Zalău, tocmai la sensul rotativ de la Gară? Evident, poza de mai sus e ca indiciu ajutător. Dar după o vreme de tropăit în fundu` căruței, am comis o dublă contravenție infracțioasă: ne-am călcat rău de tot și pe linia continuă și am depășit și pe pod. Că prea mult se lungise cîrnațul în urma noastră. 

* Drumul ăsta Zalău – Jibou și chiar și viceversa e uimitor. Ca-n filme. Cu mii și mii de indicatoare, de să te tot uiți după ele. Nu le-am prea înțeles noi pe ălea cu o cifră-n mijlocul alb, cu bordură roșie (îndeobște cu cifre de 40, 50, 70). Erau prea dese, oricum, ca să te mai uiți după ele. Probababil că îs oareșce reclame subliminale.

* Oameni buni, Meseșul văzut din vitrina magazinului cu benzi autorulante din centru e absolut bestial. Cu această ocazie, recomandăm personalului magazinului cu pricina să-și mai curețe geamurile pline de mocicoșaguri. Ori asta se face numa de Paște? Apropo, când e Paștele?
* Conform ultimelor date statistice, în Zalău sînt mai multe autoturisme decît oameni. Prin asta se explică și dopurile de circulație, cauzate de mașinile abandonate care încotrova. Dar ezistă o soluție: mersul pe jos, face piciorul frumos! (aici nu vă dăm poză!)
* Și se construiește o gară în Zalău siti, de să pici pe spate. Da, da, v-am auzit, și noi la fel ne întrebăm. Cui?
* Am vrea să spunem ceva despre aservirea tuturor teveurilor la torta puterii. Ori, voi ați văzut ceva reacții la modul cum au fost tratați oamenii care au protestat? Care pe unde? Cu bastoane și gaze lacrimogene. Sincer, ne mirăm că nu au cenzurat feisbucul. Ei, ei, unii o să aibă niște sfîrșituri nasolite.
* Agonie și extaz între două instituții statale. Prima, cea în agonia cetățeanului de un soi de rînd, careva`zică Trezoreria din orașul ce începe cu Ji. Nu pot pronunța. Jibbbb…? Parcă s-ar fi răsturnat ditamai camionul cu lamuie pe acolo. În atmosferă de cîrnați fripți. Iar extazul, oooooooo brad frumos, la pașapoartele din Zalău. Lume faină, tînără, prietenoasă și zîmbitoare. Doamne, iartă-ne, că ne-ați făcut să zicem de bine într-o rubrică de rău.