* Mereu cînd citeam de trupa de fotbal Frăţia Măerişte, mă gîndeam că băieţii – adepţi ai fotbalului de pe arătură, au ceva în comun cu frăţiile de peste ocean, ce-şi iau diferite nume de literă grecească, ori, ca să sune şi mai şi, îşi zic “Craniile” sau mai ştiu eu cum. Da de unde, la final de tur, după îndelungi partide de arat, luptătorii cu mingea la picior s-au prezentat cu poze cu tot şi am aflat că, din 16 băieţi – adică echipa de 11 plus rezervele, 8 îs fraţi. Adică îs fraţi doi cîte doi, nu toţi 8 deodată. Eu chiar cred că restu-s veri, cuscri şi şogori cu primii 8, aşa, ca să aibă totul o noimă.
* A început nasoleala de pe teren, aşa că majoritatea cronicarilor de pe la ziarele vecine îşi fac articolele doar prin telefon. Iar ăia oficiali de pe la celalalt capăt de drot pot spune ce vor muşchii lor, căci oricum, pe vreme de asta, nimeni nu aruncă vreun ochi să vadă ce şi cum. Cam aşa s-a întîmplat în lunea de după alegeri, cînd mai marele de Jibou a fost întrebat cum e cu drumurile şi cum se circulă. Evident, răspunsul a fost unul demn de congresul MAN, deşi adevărul e că se circula greu, haotic şi aiurea, pe drumuri necurăţate. A doua şi a treia zi, totul s-a transformat în patinoar, iar lucrurile stăteau şi mai prost. Apoi, marţi seara, a venit din nou zăpada, iar lucrurile au luat-o razna de tot. Dar, pentru cine se interesează, totul e ok, cum nu se poate mai bine. Din birourile călduţe totul pare divin, mai ales că prin uşile termopan a început să răzbată atmosfera de sărbători, cu nelipsitele colimbe.
* De haiul …ăluia s-a făcut antrenorul Bălanului, cu echipa ce poartă nume de Luceafăr, cînd avînd meci de fotbal acasă, pe propriul teren, au fost de negăsiţi, pe motivul că nu ştiau de eveniment. Cu toate că devansarea jocului de pe duminică pe sîmbătă s-a făcut auzită pe toate saiturile de specialitate a casei. Ca urmare, au veni orădenii – şi ăia tot Luceferi, arbitri din Tg. Mureş, iar ăştia, carevasăzică bălănenii, dormeau ori poate tăiau porcul. Aşa că au stat băieţii cît au stat, arbitri au suflat în suflătoare, iar meciul a fost declarat pierdut pentru bălăneni, prin neprezentare.
* Săptămîni lungi a durat, pînă cînd arhitecţii drumului de Zalău – Jibou – Cehu au gîndit, elaborat, proiectat şi construit intersecţia borduită de pe dealul Crişeniului. Pînă la urmă, atît de complicată a ieşit amărîta aia de intersecţie, cu borduri înalte şi benzi îngustate, de trebuia să te fereşti bine de tot să nu te nimereşti între bolovani. Iar, după ce totul a fost gata, cu multă sudoare muncitorească, duhul sfînt, care şi el e şofer, probabil, i-a luminat că e cam naşpa, iar toată construcţia a dispărut peste noapte. Cam la chestii de astea li se spune muncă de-a n …ăluia. Sau ăleia.
* Voi, ceilalţi şoferi, care mergeţi şi veniţi des spre sau din Zalău, ce exclamaţi ori ce vă iese printre dinţi, ca un suspin gingaş, cînd daţi cu roţile pe început de bandă asfaltată? Pentru că, am observat că capcanele astea se cam poartă, în ultimul timp. Adică, te lasă să visezi mergînd pe un asfalt neted, apoi vine un hop de se zgîlţîie maşina, urmează o perioadă de vreo 60 de metri de asfalt vechi, la nivel mai jos, după care totul revine la normal, evident, după ce iei în roţi ridicătura bordurii de început de asfalt. O băgaţi şi voi?