Dragă Moșule,

de când eram mică, ești eroul principal din povestea mea de Crăciun. Mi-ai încântat copilăria cu bucuriile tale. De câte ori nu te-am pândit pe geam, fără să te văd vreodată, gândindu-mă cu oarecare milă la tine, la anii tăi, și la sarcina grea de a mulțumi atâția copii. Să știi că sacul tău, veșnic plin, aduce seninătate copiilor de pretutindeni. Dar trebuie să-ți fie tare greu…și sacul ăla, plin…
Mă gândeam că aș putea să-ți fiu de ajutor pentru că îmi place și mie să împart zâmbete și daruri. Nu mi se pare ceva foarte greu, mai ales când dorința de bine vine dinăuntru. Însă, Moșule, tu să nu uiți un lucru. Neapărat să te îngrijești ca lumea să-mi răspundă pozitiv, să zâmbească și ei. Asta o să le aducă pace și bucurie în suflete. Și mai am o dorință. Sper să nu tragă foarte tare sacul în jos. Dorința mea e să-i dai ani lungi colindătorului nostru de suflete, Ștefan Hrușcă, măcar încă 100 de ani. Crăciunul fără colinde e mort, iar colindele fără Hrușcă sunt seci.
Astea sunt dorințele mele, Moșule! Îți mulțumesc și te iubesc ca întotdeauna.