Încerc să-mi spun că e mai bine,
Că n-am nevoie de nimic,
Nici de cuvinte, și parcă nici de tine,
Aș vrea să pleci, să nu mai simt..
Dar mint.

Te vreau aproape să-ți șoptesc,
Cuvinte de prin suflet rupte,
Dar parcă tot nu reușesc.
Sunt gânduri ce-mi rămân pe buze, frânte,
Eu le deschid, tu le săruți..
Acum zâmbesc.

Dar am să lupt să te închid,
Cum aș închide-o carte, cuvintele să piară,
Deloc să nu mai simt,
Orice emoții să se șteargă,
Din suflet să dispară
Un vid.

Chiar nu-i nevoie de nimic,
Nici chiar de-un braț de vorbe goale
Să-mi spună că nu ești aici,
Că tot ce-a fost cândva azi moare.
Si e plăcut ce simt,
Nu doare.

E vremea să rămână-n timp,
Un noi ce l-am închipuit.
N-a fost, nu e și nu va fi nicicând,
A fost tot timpul doar un vis,
Doar un cuvânt:
Eu. Tu.