De-aș avea aripi să zbor,
Aș alerga prin cer să-ți prind din urmă mâna,
Să te opresc din drumul tău,
Să-ți dau puțin din totul ce sunt eu.
De restul am nevoie,
Să țin adânc închise-n suflet frânturi din ce n-a fost.
Nimic,
Doar nopți de-amor și dor.

De-ar fi să zbor,
Eu aș fi sus, tu pe pământ,
Pe drumul tău, pe cerul meu.
Și ce n-aș da să te găsesc…
Aș coborî plutind
la o răscruce,
Să calc pe jos,
Să te ating.
Dar ai plecat puțin doar înainte-mi,
strângând din pumni,
Să nu mai vezi, să nu mai simți..
Ori poate să nu pierzi ce ai la tine,
Nu doar o parte, tot.

Dar n-am nevoie de văzduh, de cer cu stele,
De zbor spre culmi, prin nori, spre soare,
Eu știu ce sunt.
Dar tu știi oare, să te oprești, să nu mai fugi,
Să-ți spun ce nu mai ai în mâini?
Degeaba pleci.
Rămâi,
Fii doar al meu.