Luni, dimineaţa. Emoţii mari la o şcoală dintr-o comună sălăjeană, unde ceapa-i ceapă, nu altceva. Profesorii îşi aşteaptă inspectorul responsabil care le va trasa obiectivele urmărite în inspecţia RODIS, ce va începe în câteva zile. Majoritatea sunt la catedră de ani de zile şi sunt pregătiţi. Mai puţin pentru ce avea să urmeze…Pe la ora unu, apare şi o persoană străină, care intră în unitatea de învăţământ fără să se prezinte şi cere la direcţiune. Se dovedeşte a fi tocmai persoana în cauză. “Nu, nu servesc nimic. Ştiu eu ce mănânc. Sunt la cură de slăbire.” Ajunsă şi în sala profesorală îşi ridică nasul, undeva la nivelul turnului Eiffel, şi îşi începe monologul ce îi lasă pe profesori sideraţi, înghiţind în sec. “Să nu vă închipuiţi că dacă vă comportaţi cu elevii ca nişte monştri, aceştia o să facă pe îngeraşii cooperanţi şi o să vă ajute să vă iasă lecţia model. Nu, nu o să vă ajute deloc. De fapt, am să vorbesc, eu, cu ei şi am să aflu, eu, ce fel de monştri sunteţi, că am să discut personal cu ei şi cu părinţii şi cu autorităţile locale. O să văd, eu, ce colectiv sunteţi voi. Sper că nu vă luaţi, toţi, săptămâna viitoare, concediu medical. Şi documentele să mi le prezentaţi editate la calculator şi scoase la imprimantă, că nu mai suntem în epoca de piatră. Să aveţi mare grijă cum folosiţi tabla, că am să fiu foarte atentă la detalii şi nu am să accept nici o eroare profesională. Şi să nu uitaţi de momentul de spargere a gheţii, de la începutul orei, că e foarte important şi mulţi sar peste el. Şi să nu vă închipuiţi că vă puteţi da inspecţia de grad cu mine, că eu nu sunt decât mentor.” Şi altele de genu’ ăsta, de profesorii au crezut că se află în faţa unui membru al inchiziţiei şi nu al unui reprezentant al inspectoratului şcolar venit, de curând, de la catedră. Nu putem deduce decât că vorbea din propria experienţă, în care a învăţat pe propria piele cum stă treaba cu monştrii care dau târcoale copiilor cuminţi.