Sincer, eu m-am cam săturat de începuturile astea de an în care tot apare cîte un politician în faţa naţiunii şi începe să dea din mîini afectat, cum că ţara noastră se află într-un moment de răscruce şi că urmează un an în care trebuie să facem sacrificii şi să strîngem cureaua, ca să scăpăm cu bine etc etc. De peste 22 de ani tot aud placa asta şi, pe bune, stau şi mă gîndesc că la cîte răscruci s-a aflat deja România, de atunci, de la momentul optjnouă – iarna, noi tot din răscruce în răscruce o dăm şi nicicum nu reuşim să ieşim la liman, la drum drept. Personal, eu nu prea mai cred că ar mai exista vreo şansă de redresare a problemelor de aici, dar hai să trecem o tură în revistă situaţia şi cine ştie de unde ar mai putea sări o scînteie de optimism.

Învăţămîntul e varză şi deja încep să iasă în “producţie” generaţiile care nu ştiu să lege două cuvinte, să scrie corect de mînă fără ajutorul office-ului căutător de hibe, dar cu tineri ce flutură fiecare mîndri diplome de facultate şi master. Hai să fim serioşi, doar în România există posibilitatea să te înscrii la facultate fără să ai Bac-ul luat.
Sănătatea e doar cuvîntul ăla ce-l poţi murmura celui de sus că o mai ai. Dacă eşti sănătos. Pentru că, dacă ajungi cumva, dintr-o anumită nevoie, să ai parte de serviciile medicale, ai pornit-o deja pe drumul fără de întoarcere.
Agricultura – poate unica şansă care ar mai fi putut scoate România din rahatul pe care-l produce, fără îngrăşăminte, e pe cale să-şi dea duhul. Agricultorii, în loc să fie sprijiniţi, vor fi şi mai abitir jefuiţi cu impozite pe teren şi animale.
Aţi mai auzit de oareşce vreme vorbindu-se de IMM-uri? Nu? Nici eu. Şi asta, pentru că, ani la rînd, s-au chinuit politicienii să le sprijine, pînă cînd a reuşit să dea cu ele de pămînt. Nu te poţi apuca de vreo afacere în condiţiile în care statul îţi ia 80 la sută din venituri, iar restul de 20 merg pentru mită.
Hai s-o spunem verde-n faţă: două categorii de oameni trăiesc bine şi fără griji în ţara asta – parlamentarii şi escrocii. A trăi bine şi fără griji înseamnă a avea bani, sprijin pentru a face şi mai mulţi bani şi a nu fi responsabil în faţa legilor.
În condiţiile în care totul se duce de rîpă, parlamentarii găsesc fonduri, mereu şi mereu, nesecabile, pentru a-şi face viaţa cît mai liniştită: maşini noi, jucării informatice noi, cazări de lux, mese îmbelşugate, şi îşi asigură prosperitatea, atît lor, cît şi neamurilor şi celor care-i manipulează din spate. Şi sînt din ce în ce mai mulţi, iar foamea lor nu cunoaşte margini.