Mi-a trebuit un timp
ca să-nțeleg
că muntele oglindit în lac
nu e totuna cu muntele,

că pasul auzit în parc
nu e totuna cu pasul,

că soarele simțit în mac
nu e totuna cu soarele,

că tu, cel oglindit în mine,
nu ești totuna cu tine.

Și-atunci am înțeles și albul
și negrul și culorile,

și-atunci am înțeles și visul
și umbra și dorurile,

și de ce floarea soarelui
întoarce fața către soare,

și de ce există zâmbet
în orice lacrimă ce doare.