Pe la Poşta Jibou poţi găsi de toate cele necesare curăţirii veceului, bucatariei sau soluţii de spălat bine vasele. Rafturile-s pline de detergenţi lichizi, şamponuri şi creme de mînă. Plus deodoranţi. Ideea este bună, mai ales că locul devine insuportabil cam de două ori pe lună, cînd toată suflarea ţigănească cărămidară ia cu asalt ghişeele, cu mic cu mare, de zici că ţigăncile îşi aduc toată şatra la numărătoare, deci în ziua în care sosesc alocaţiile. Se împute Poşta atunci mai rău decît după o poştă făcută ad-hoc, cînd nimeni nu mai ştie cu cine, cînd şi cum ori pe unde, de la prea multe pastile efervescente supte sau înghiţite de-a dreptul fără număr. Totuşi, se pare că, fina aluzie sub formă ingenuă de igienă, băgată chiar sub ochii putorimii nu are absolut nici un rezultat, de vreme ce asalturile împuţite se repetă mereu, lună de lună, cu precizie olfactivă. Mai rău de cei care, dintr-un motiv sau altul, musai să calce prin Poşta respectivă, că de, facturile nu stau după fiţele făcute de oamenii normali în faţa boarei. E bine de cei care se pregătesc de o epilare nazală. În zilele alea, e gratuită.