Cum a venit martie, hop s-au încins şi chefurile, de zici că-i sfârşitul lumii fără ele. Şi se umplu restaurantele şi cantinele, banii curg, aşa că patronii îşi ţin banii în buzunare sau pe burtă, fiecare după profil, şi îşi freacă mâinile bucuroşi nevoie mare că le merge. Problema însă e că locurile ăstea, unde se înghesuie purtătorii ăştia de rahat, sunt, de cele mai multe ori, între, lângă sau printre blocuri. Şi se guiţă ei că “ceee, măăăă, că o dată am nu ştiu câţi ani, o dată-i nu ştiu ce sărbătoare de sărbătorit, s-o facem latăăă”, dar pentru locatarii din zonă e de trei ori pe săptămână, şi zău că nu la toţi le plac manelele pe care îşi scutură proştii fleicile spoite şi îmbrăcate ca pomu’ de iarnă. Şi rabzi cât rabzi, până pe la unşpe, doişpe noaptea, da ăştia nu şi nu, că mai au de urlat şi de băut, că dacă nu beau, de unde să vomeze? Aşa şi vinerea trecută, la cantina asta din fix spatele Prefecturii, când au dat iama pruncii în mesele cu mâncare şi băutură, mai ceva ca porcii la troacă. Şi dă-i, şi bea, şi bagă la maţ, apoi, că de aia-i chefu’ chef, au dat muzica la maxim, au deschis uşile şi geamurile, să se audă, şi s-au bulucit afară, să dea şi la alţii. Adică la ăia de încercau să doarmă, că la unu jumate, două noaptea, unii mai vor să şi doarmă. Ce somn, să urle proştii, să ştie lumea că la ei e cheful cel mai tare. Chefu ca şi chefu, da băutură de unde, că minorii parcă “caca, nu-i voie”. Apropo, ăştia n-au părinţi, că, totuşi, să-ţi stea progenitura la chef până dimineaţă, apoi să vină turmentat acasă, eeee, cam cum îi şi asta?
Na, să zicem că ei nu-şi pot forţa neuronul mai mult de atâta, ce să le faci, da’ ăştia cu costume, adică poliţiştii locali sau poliţiştii poliţişti sau jandarmii, ăştia ce naiba fac? Că, din câte se laudă, cică veghează la păstrarea liniştii şi ordinii publice, că aşa-i legea, după ora zece, cam gata cu trămbăleala. Hai unşpe, cât or mai dat de la ei consilierii locali, deşi atâta au învârtit-o şi ăştia, după cum le-au cântat ăi de-s interesaţi să fie chefu’ cât de lung, că nu mai ştii ce şi când au zis. Sau adulmecă şi ei, oamenii legii, cum s-ar zice, damfu de băutură şi “să ne simtem şi noi bine” şi se fac că nu aud şi nu văd. Bine, asta dacă nu scuipă careva seminţe, că pe ăla sar toţi grămadă, cu uniforme cu tot, şi se laudă că l-au prins pe teroristu număru unu, nu alta.
Primăria, Prefectura, Consiliu, nimic-nimic? Păi nu, că noaptea cine-i prost să stea la serviciu? Da, ia să mutăm chefu’ fix în faţă la casa lu’ primar sau prefect sau şef peste oamenii ăia de îşi zic poliţişti sau jandarmi, să vezi atunci cum li se-ncoardă muşchii şi sar cu bulanu’ pe cheflii de numa numa.