Chestia e că noi nu avem nici o direcție. Începem să luăm atitudine după cum ne bagă ăștia-n gură, de la teveuri ori ziare, știrea sau evenimentul. Și ar fi okey dacă „domnii” respectivi ar avea măcar o urmă de respect de sine, asta exprimată prin păreri proprii. Dar nu au. Pentru că și ei trebuie să cînte după cum li se ordonă. Iar dacă nu ești de acord cu poziția mogulului care-ți dă salariul, la urma urmei, ți se arată ușa.
Deci. Roșia Montană. Dacă vă amintiți, au fost fel de fel de știri și manifestații. Cînd pro, cînd contra. Prezentate cam așa – dacă nu se dă voie, de ce nu se dă voie, iar dacă s-a dat undă verde, atunci e nasol. Oricum e nasol. Isteria generală trebuie exploatată. În rest, nici nu vreau să zic nimic de subiect, deja a fost întors și buzunărit pe toate planurile. Un singur lucru? Știi ce m-a surprins? Candoarea aia a tinerilor, strigînd în gura mare, că nu ne vindem țara. Măi copii, voi chiar aveți impresia că bucațica aia de pămînt ori asfalt pe care voi mai călcați, zilnic, e a voastră? Țara asta a fost vîndută de mult. Gîndiți-vă la miile de hectare de terenuri agricole cumpărate de străini. Gîndiți-vă la pădurile care se taie, la greu, parcă în dușmănie. Apropo, știți că două mari concerne au drept total de exploatare a masei lemnoase, unul din Austria, iar celălalt din China? Gîndiți-vă la animalele pe care vin străinii și le împușcă, doar așa, din plăcere. Urși, lupi etc și alte specii, care le ei nu mai sînt. Pentru că plătesc un ban și își permit orice. Pînă cînd le-om arăta și noi doar în poze la copiii noștri viețuitoarele. Ori la zoo. Vai de capul lor.
Gîndiți-vă la douăjtrei de ani de pupat în cur la americani și uie. Voi ați avut măcar o clipă impresia că ăștia au venit – bine mă, cu rugăminți și umilințe din partea noastră – ca să ne ajute? Au venit, și-au băgat un picior în economia internă, iar acum chiar își bagă picioarele în toată România. Pînă cînd mai pot exploata ceva de aici. Uite, cazul Bechtel. Omuleților, Bechtel e un concern dubios, care le-a tras-o, pe cale diplomatică americănească, la o grămadă de țări din lumea a treia. Și tot noi sîntem de vină. Chiar și fără autostrăzile cu care ne-au pricopsit. Ori nu ne-au. Au fost luate șpăgile necesare, pe ambele părți, și hai pa. Și pu, la prieteni!
Dacă vin investitori străini, nu e ok, pentru că-și bat joc de noi. Dacă nu vin, de ce nu vin? Hai să o privim așa: voi chiar aveți impresia că Ăla care vine să investească aici, o face pentru că ar fi filantrop? Aiurea. Vine pentru că statul îi oferă o grămadă de înlesniri fiscale, mergînd chiar pînă acolo, încît îl mai și scutește de taxe și impozite. Și-ți aruncă ție, nenorocitule, un salariu de 7 milioane, ori cît a mai fi și ăla minim pe economie. Dacă ți-l dă. Și te stoarce și lucrezi ca un negru pe plantație și încă l-ai mai pupa și-n cur că ai bani să-ți iei o pîine.
Iar cu cîinii ăștia nenorociți, vagabonzi, ai habar cîte mișculații s-au făcut? Bani, vagonete de bani, care au trecut din mînă în mînă, fără ca cineva să facă ceva? Și se ajunge la soluții inumane. Hai să-i omorîm. Pentru că atunci, cînd situația ar mai fi fost controlabilă, unii s-au îmbogățit pe seama lor. Și, culmea, media vă dă Vouă rolul principal de călău. Că dacă-i împușcăm, unii fac miting că nu e bine. Dacă nu-i eutanasiem, fac alții miting, că nu e bine. Nicicum nu e bine.
Și sîntem manipulați cu fiecare secundă petrecută în fața teveurilor. Și am ajuns atît de derutați, încît nu mai știm care-i stînga și care-i dreapta. Care e binele și unde-i răul. O hoardă. Carne de tocătură. Din cînd în cînd, ni se aruncă cîte o fărîmă de democrație, sub forma panem et circenses și ajungem să ne sfîșiem între noi ca animalele. Iar Ăialalți rîd. Rîd de fac pe ei, cu buzunarele pline de șpăgi și cu conștiința liniștită că și-au făcut treaba. Încă o dată. Mîine o iau de la capăt. Mai este ce fura, nenoroci și prosti în țara asta. Păcat. Mai bine n-ar mai fi. Poate ne-am găsi și noi liniștea. Și respectul de sine.