Accidentala convorbire s-a consumat la intrarea într-o incintă, unde asistenţi medicali, îmbrăcaţi în chelneri, veghează breji la terapia intensivă de revenire în rîndul donatorilor a victimelor. Incintei respective i se mai zice şi crîşmă.
Andraş-sînge 01-negativ: Beiiiiiiiiiiiiii, no servus!
Eu (personal non-medical, ce nu donează nik): Hei!
A.01.n. : Îs cam bat!
Eu: Aha!
A.01.n: Am fost să donez sînje la pul..pullll…policlinică
Eu: Da’ o meritat?
A.01.n.: Ce vorbeşti beiiii! Am luat 7 bonuri de masă pentru băut şi o zi liberă de la serviciu.
Eu: Da’ unde lucri?
A.01.n.: Nicări. Da’ dau sînje şi îl pui la loc cu vin.
Eu: Da’ cum îi acolo? Numa` meri, întinzi mîna, te sug ăia şi îţi dau bonurile?
A.01.n.: Da, beiii, că la mine-i uşor, că la mine ţîşneşte sînjele din mine. Că mai era acolo o blondină palidă, care tot strîngea pumnul, zici că avea crampe, da tot nu dădea sînje. Poate dădea altceva.
Eu: Şi amu ce faci? În ziua liberă de la serviciu?
A.01.n.: Mă refac beiii, cît mi-ajunge bonurile, ca să mai pot lua după aia altă zi liberă! No, bine, hai că te las, că mă simt cam palid.
Eu: Hai noroc!
A.01.n.: Beiii, norocul ţi-l faci singur, cu mîna, ca alte cele!