• Şi s-a apucat Augusta să dea lecţii de limba română, în Grai. Că cică limba română e în pericol, frateeee, că mai are puţin şi se transformă în turcă. Da’, ce să vezi, tot citind ce scria pe acolo Augusta, fix pe pagina cu pricina, ce găsim noi acolo: virgule ciu-ciu, atunci când musai cu virgule, adică înainte de “iar”, apoi ne zice că “Pe birou zărim un plinat vechi”, şi cum se gândeşte cu îngrijorare la copiii care acum învaţă să scrie, că ce-o să zică ei dacă citesc plinatul. Cum naiba să citească ei plinatu’, dacă de abia acuma învaţă să scrie – ori poate îs copii precoce, care s-or născut cu cartea la cap. Şi să ne facem că nu am citit materialul din 25 februarie, când mărţişoarele au fost făcute mărăitoare, apoi autorităţile au fost făcute autoritţăi, iar comercianţii, comercianaţi. Bineînţeles, şi articolul ăsta, accesat de 122 de ori, are 2.800 de like-uri. De unde or fi venit like-urile astea, că, dacă vrei să dai like, musai să şi accesezi articolul.
• Nici Corina nu se lasă mai prejos, şi, după ce ne spune cât de înspăimântaţi sunt zălăuanii, ne zice cam cum e cu toaletizarea asta, apoi ne spune că s-o dăm dracu’ de toaletizare, că toaletarea trebuie făcută la fix. Aşa-i, că toaletizarea n-avea cum să fie făcută, că încă nu s-a inventat. Oricum, înspăimântaţi sau nu, zălăuanii s-au îmbulzit s-o admire pe Udrea, bineînţeles, politic, pe care eu întâmpinat-o cu flori, nu ca pe Blaga, pe care l-au întâmpinat, ce să vezi, fără flori, şi că noroc cu imnul pedelist, că altfel zumzăitul admirativ s-ar fi auzit şi acuma. Nu de alta, dar Udrea poate să ţină piept oricui. Aşa-i, dacă ai cu ce, numai că degeaba ai piept, dacă, aşa cum ne subliniază Corina, nu cumva vor fi şi din cei care consideră că strugurii sunt acri.
• Graiul să trăiască! Că dăm şi de data asta de VV, care ni-l arată pe Ţurcaş, ăl de-o fost director pe la APIA, cum s-a coborât el de pe scaun. Asta, să fim sinceri, e mare lucru, că, de obicei, te aşezi pe scaun, iar dacă vrei să pleci, te ridici de pe el, că doar n-o să pleci cu scaunul lipit de fund. Iar dacă te cobori de pe scaun e ori fiindcă te-ai urcat să schimbi becu’, ori fiindcă ai fost pedepsit să stai ca un cocostârc, într-un picior, fix pe scaun. Aşa că nu ne mirăm că s-a coborât bietul Ţurcaş, că o fi obosit şi el de atâta stat în picioare, la înălţime.
• Şi încheiem cu Iulia, grăitoare şi ea, care ce ne zice, că “Apa de la robinet este bună, tratată şi epurată; pietrele sunt proaste că se opresc în centrală”. Aşa-i, ai dreptate, că dacă pietrele erau un pic mai răsărite la minte, nu se opreau ca bou’ la poarta nouă fix în centrală, treceau prin ea ca prin brânză şi nu se opreau decât în redacţie. La Grai, of course!