Cu toţii ştim că cei de la cablu sunt foarte inventivi, când e vorba de încâlcit iţele şi de teama concurenţei îs, mai nou, la fel de promţi ca şi Speedy Gonzales, în vremea lui de glorie. Îi suni că nu-ţi merge netul sau cablul şi odată se arăduie cu viteza luminii, de zici că au  coadă de mătură sub fund şi nu maşină de duzină. Asta dacă nu cumva îi suni şi îţi spun că deja îs acolo şi rezolvă problema. Cu alte cuvinte, ţes iţele pe unde apucă ca spaidărmenii, pânza de păianjen, şi după ce te bucuri că: niiii, merge netu’, mergeeee, ieşi şi tu din casă. Şi acolo, să vezi şi să nu vrei să crezi! Cablu învârtit roată, roată pe după balustrada podului, cu nod marinăresc şi fundă, se avântă pe deasupra capului tău tocmai în stâlpul de alături, invitându-i pe toţi şcolarii ce trec prin zonă la jocul: desfă-mă, hai că poţi! Hai, că şi părinţii tăi se jucau de-a aţa pe degete şi şi-o treceau de la unul, la celălalt. Asta e mult mai simplu şi dacă nu reuşeşti să îl desfaci cu totul, azi, mâine tot aici îl găseşti. Dar nodul e nărăvaş şi rezistă de patru zile, deşi în fiecare dimineaţă e tot mai larg şi de abia se mai ţine de balustrada podului.  Alo?! Omul foarfecă? Da, niii că a cincea zi, s-a întâmplat minunea şi nodul Gordian a dispărut ca prin farmec. Hai că se poate.