Încerc să vă înţeleg pe toţi şi să vă văd frumoşi. La 14 ani judeci foarte „tăios“ omul. Îl studiezi, îi observi mimica şi îi citeşti în ochi agitaţia, sinceritatea sau îndoiala. Mi-e uşor să vă studiez din priviri, să mă bucur de voi şi să văd alături de mine oameni frumoşi.

Eu, personal le sunt recunoscătoare oamenilor din jurul meu: de la portarul de la şcoală, care mă lasă să fug două minute, când se întâmplă să-mi uit vreun caiet, până la profesorii pe care îi apreciez foarte mult.
Unul din profesorii la care ţin, ne-a spus un lucru superb şi foarte demn de apreciat: „Dragii mei copii, fiecare om trebuie să lase o urmă pe pământ. Gândiţi-vă bine ce urmă vreţi să lăsaţi după voi.“
Aşa că pornind de la asta, m-am gândit câţi dintre noi se mai gândesc astăzi să lase o urmă frumoasă sau măcar o dâră? Mulţi, puţini? De atunci, eu încerc să fac oamenii din jurul meu fericiţi. Încerc să las o dâră frumoasă. Vreau să fac oamenii să înţeleagă că nu doar răul gravitează în jurul nostru şi că totul depinde de fiecare din noi. Experienţa mea scurtă, de 14 ani îmi spune că trebuie să apreciem persoanele frumoase la suflet şi îngăduitoare. Altfel, ele o să dispară şi o să ne trezim că pământul se învârte în jurul răului şi urâtului şi nu în jurul soarelui. Important e să citim pe feţele celor din jur bucuria şi şi sentimentele pe care le transmit, şi sclipirea pe care o au ei în ochi. Sunt ferm convinsă că avem atâţia oameni frumoşi în jurul nostru, însă nu avem timp să îi observăm, să ne bucurăm de prezenţa lor şi nu îi apreciem îndeajuns.
Să nu uităm să zâmbim mai des, să ne dorim să-i facem pe cei din jur fericiţi cu ce putem pentru că numai aşa vom fi şi noi mai fericiţi şi, bineînţeles să lăsăm o urmă frumoasă în sufletele oamenilor, nu numai fratelui sau copilului, ci tuturor. Propuneţi-vă să-i faceţi pe toţi din jurul vostru fericiţi şi cu siguranţă fericirea îşi va face loc subtil, dar fără îndoială şi în sufletele voastre. Să vă iubiţi, şi să fiţi conştienţi că iubirea şi frumosul se află în fiecare din noi, doar că trebuie cultivate.
Închei cu o strofă la care ţin foarte mult, care e foarte profundă şi frumoasă şi care are nişte adâncimi pe care doar cel ce scrie le înţelege cu adevărat.
„Scrii un cuvânt… cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis“