E mai ușor că nu mai ești
Să-mi văd de viață, să trăiesc.
Dar tot te țin la mine-n gând,
Și-așa pot să zâmbesc, să râd.

Acum sunt bine, vreau să cred,
C-am liniște în suflet.
Iar umbrele ce-mi dau târcoale
Le-alung rapid, privesc spre soare.

E o lumină orbitoare, ce șterge tot,
Dar nu destul. Sunt clipe când încă mă doare.
Și ce-mi doresc e să te-aud
Cu glas cald, să-mi spui mai mult.

Dar tu ești mut, nu spui nimic,
Și bine faci că taci,
Că altfel ai deschide iar ce am ascuns
Adânc în suflet, să dispară-un gând.

Nici eu nu-l știu, doar se aprinde.
Din când în când, tristețea mă cuprinde,
Că nu-ți aud glasul să-mi spui
Că îți e dor. Ți-e dor de mine? I-ai spune cui?

Nu știe nimeni, că am avut un vis ciudat,
Când tu erai aici cu mine, dar ai plecat
Să lași să treacă de la sine,
Ceva ce n-am avut. Doar el, timpul, o știe.

E mai ușor că nu mai ești.
Acum zâmbesc. Mint, te doresc.
Dar timpul zboară și îmi spune
Că nu mai vii. Și-mi e mai bine.