R E D I R E C T I O N E A Z à 3,5%  

   D O N E A Z Ã!   Susţine-ne!     
|  CONTACT  |

GAZETA DE ONLINE - o altfel de gazetă de perete, un fel de oglindă socială contemporană

După conturi suntem noi, care te furăm pe tine

dupa_conturi_ciobaniPe-un picior de plai, pe-o gură de rai, iată vin în cale, se cobor la vale, trei turme de bănci, cu trei ciobănei. Unu-i băcereu, unu-i băredeu şi unu-i răifeiseneu. Şi-aştia se vorbiră şi se sfătuiră – sau nu, ca să-l ţepuiască, să mai fure un leu de la cel cu cont, c-are de unde da, dacă nu, lasă aşa, să facă rost, că sigur e mai prost.

Şi cum să facă înc-un gologan, la sfârşit de an? Simplu. Ciobăneii noştrii au făcut hârtii peste hârtii, cum că unii muritori de rând, ăia fără bancă la cap – şi-or fost mulţi, acum zece ani, sau şapte, sau cinci, depinde de câte degete vedea fiecare din ciobani după atâta numărat de bani, au avut ei un cont prin care le intra lor bani pe card la salariu. E, ştiţi voi contu’ ăla? Era tac’su notificărilor de plată. Că contu’ s-a închis de muuultă vreme sau că nimeni n-a umblat la el decât să-şi ia leafa, aşa mică cum era, asta ce mai contează? Că ciobanii le-au trimis hârtie cum că musai, da’ musai trebe să de-a gologanii înapoi. Ăia pe care nu i-a luat niciunul. Şi birul era atât de mare şi de cusut cu aţă albă, că unii, mai răsăriţi la minte, au cerut socoteală, c-adică cum, de unde şi până unde au ajuns datori fără ştire? Ăilalţi, cu turma, că nu, că aşa-i cum zic ei, şi că să facă bine şi să de-a banii, că altfel mai pun de-o dobândă şi de-un comision, şi-apoi să vezi tu plată şi oi mulse, de-o să rămână toţi fără lână şi fără lapte. Da’ nici muritorii de rând nu se lăsară şi trimiseră şi ei, la rându-le, hârtie la turmele de bănci, cu ciobăneii din dotare cu tot, că nu, că să-şi vadă de treabă, ori se-mpute treaba.
Eeee, şi-atât cu băţoşeala ciobăneilor. Că dacă au văzut că nu merge cu cioara vopsită, au dat din colţ în colţ şi n-au avut ce face decât să-şi bage coada între picioare şi să dea ei banii înapoi, sau să nu mai ceară bani pe poveşti inventate. Da’ problema-i alta. Câţi dintre cei păţiţi au ştiut să pună piciorul în prag, câţi au ştiut să ceară socoteală şi să nu se lase călcaţi în picioare doar aşa, c-aşa vor muşchii unora? C-aşa-i – dacă nu deschizi gura, deschizi punga. Şi, sigur, mulţi au muşcat momeala şi au umplut şi mai mult buzunarele nesătule ale turmelor de bănci.



niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *