Dacă ați crezut, cumva, că salariile preoților sălăjeni, tăiate pe luna ianuarie, au fost singurele care au umplut, pentru o vreme, visteria goală şi nesătulă a episcopiei aflate în construcție, amarnic v-ați înşelat. Abia acum încep să prindă curaj şi să iasă la iveală tot felul de poveşti, despre cum umblă popimea, cu fecioraşii în cârd, să cerşească pe la casele oamenilor, mai rău ca țigănimea. Numa’ aşa am aflat că, la Cehei, unele obiceiuri strămoşeşti au fost, de curând, strămutate şi înlocuite cu altele, mai noi, cum ar fi cerşitul pentru episcopie şi miluitul pentru ornate. “Apăi, dacă tot suntem aici şi pari om cu ascultare de Dumnezeu, dă-ne şi nouă nişte bani pentru episcopie, că doar n-a sta episcopu’ nost şi anu’ ăsta tot în chirie. Mno, aşe, miluite-ar ăl de sus, că bună învățătură ți-au dat a tăi. Ia pupă crucea, cum ai pupa fata popii, şi mai desfă un pic, la gură, punga aia, că om avea şi noi un eveniment şi trebe’ să purtăm ornate la fel, că doar nu ne-om prezenta ca un cârd de curci pestrițe, la sfânta adunare. Ia prinde de-l sună şi pe frătâne-tău, să ştie că venim şi să nu mai pierdem vremea cu poveşti.” De dat, au dat toți, de unde s-a cerut, şi ăi mai mici şi ăi mai mari, precum Consiliul Județean, care a lărgit gura pungii până au curs nu doi galbeni, ci 300.000. De gândit, a gândit fiecare pe gândul lui: pe ăştia nu-i mai satură nici dracu’, poate doar pământul.