S-a schimbat guvernul, s-au schimbat toți care stăteau bine mersi pe scaunele așezate frumos și sigur peste județe, ca să poată să arate cu degetul ce și cum. Evident că Sălajul, așa mic cum e, n-a scăpat, așa că, viszan látásra Vegh, să trăiți dom’ Filonaș. Nu te-am vrut noi fix pe ‘mneata, că l-am vrea pe altu, da ce să vezi, a dracu legea, nu ne lasă să-l ungem pe ălalalt prefect, că n-are ce-i trebuie, adică nu a fost deloc funcționar public, și se știe, dacă nu ești funcționar, nimic nu ești. Așa că, stai ‘mneata aici, până se face funcționar ălalalt, mai mare și mai tare. Da de unde să facem rost de post dintr-ăsta, de funționar cum ar veni? Cum de unde, facem unul, facem și un concurs, pe care să nu vă pună dracu să lasați să-l câștige altu, că vă pesedeim de nu vă vedeți. Și concursul a fost luat cu brio, apoi, că doar de ce s-a luat concursul, s-a renunțat la postul de funcționăraș. Și, uite așa, directiva de la comenduire s-a înfăptuit întocmai, prefectul e ăla care trebuie, așa că totul s-a terminat cu final fericit, da’ nu dintr-ăla ca la tailandezi, nu, ci unu neaoș, de-al nostru, sălăjean.