”Primăvara, când îi vremea verzăturilor, zama aiasta iera veci pă masă. Și die tri-patru uări pă săptămână o făcieam. Când iera post o făcieam die post. Că iera die urzâci, die șelătucă, die leurdă, die lobodie, die macriș, uări amestecatie, o făcieam! O mâncam și rece și caldă, o mâncam și pă hotar. Amu ț-oi spunie cum o făcieam pă ceie die șelată c-amu afli și iarna șelată, poț s-o faci și tu. Îț trebe on dărăbuț die clisă afumată, uări pecie dacă iești mai jingaș. Io punieam, când avieam, clisă die aceie di su pântece, cu cărniță pân ie. Noa, tai clisa o pecia, ce ai, o tai scrijeluță mnici și le pui pă fundu oalii să să frigă înt-o lingură die oloi. N-o arz, o friji cătingănaș, numa’ o năduși încetuc. Tai, nu tare mânânțăl, o ciapă și tri patru hire die ciapă verdie. Di la ciapa verdie tai coadile și le pui di-o partie. Pui și tri cățăi die ai tăieț subțârel. Primăvara pui ai verdie! Pui și ciapa și aiu păstă clisa friptă, le năduși di-ompreună. Când s-o muiet și ciapa cât die cât, pui păstă ie o lingură bună die fărină. Amesteci binie și potolești cu o finjie die moare. Iar amesteci, ii vidie că să cam îngroașe zama, mai pui o fingie die moare rece și iar amesteci. Una-n-tr-una amesteci, nu tie duci d-ingă oală, nu tie bdizui s-o lași fără să amesteci că să ardie! Batăr tri finjii die moare tre să pui, să hie zama acruță.

Când să arăduie a hierbe, mai pui apă caldă cam cât gâniești că-ț trebe. O lași să hiarbă încetuț. După împreunișu uăilor poț punie, în loc die moare, zăr uări jintuială, poț punie și laptie. Die n-ai nici moare nici die una-alta poț facie zama și numa’ cu apă da atunci îț trebe mai mult groștior când o gheț. Până hierbe zama, tie pui și speli șelata și o dărăbulești cum vrei. Uări o tai ca laștile, uări numa’ o sfârtici cu mâna hiecare frunză, faci cum vrei, o formălești tu cum îț place. N-o lași tare mare și țâpti cotoarele, că-s amare. Pui tătă șelata în zamă la hiert. Zama aiasta să face mai diasă. Hilimonu mnieu zâciea: așe să faci zama die șelată să steie drept lingura în ie, să nu să-mboardie! Păstă șelată poț punie și o partie din coadile die ciapă tăietie roatie, o cum vrei. Și coadile di la ai le poț punie tăt amu. Băsamă nu ț-am spus mnică die sare. Nu ț-am spus dară, da știi di ce? Sare pui numa’ la sfârșit, că și pecia o clisa-s săratie, da și moaria, die pui moare. Așe că, fătu mnieu, die sare coț numa’ când îi gata zama.

Până hierbe șelata pregătești groștioru. Poț punie și laptie prins, die ai în casă. La câtă zamă faci tu, îț trebe o finjie mare die groștior. Pui groștioru înt-on castron, îl amesteci binie, binie și pui doi cățăi die ai zdrobdiț în groștior, mai pui oareșce morareu tăiet, le amesteci binie, pui patru gălbănușuri die uou, albușurile le pui binie, nu le țâpti, că ț-or trăbui mintienaș. Noa, amesteci binie și gălbănușurile. Vez di-o hiert șelata. Die-i hiartă amu coț die sare, traji oala di pă foc și lași zama să să hodiniască o țâră. Iei din zamă și pui păstă groștior, amesteci, mai iei on ptic și iară amesteci. Groștioru să subțâiază și să încălzeștie. Îl sloboz încetuț în oala cu zamă și tăt amesteci.

Zama-i gata, trebe numa’ să faci ratuta. Pui înt-on blid mai afundos albușurile ce ț-o rămas, mai pui on uou, pui sare, thiperi cât die binie, morareu verdie mânânțăl, coadie die ciapă verdie. Le amesteci binie și faci o ratută înt-o lespedie, cam cum faci scovarda. O-ntorci și o friji și p-o partie și pă alta. O scoț p-on curpător și o răsucești ca p-o scovardă subțâre. O lași așe să să răciască. Amu că-i rece, o poț tăiea roatie, roatie și le pui în hiecare blid cu zamă. Poț face și-n altu fel. Nu răsucești ratuta. O tai coștie și-o pui așe în oala cu zamă. Măicuța făciea ratuta zdrobdită și o țâpa așe în oală. Fă tu cum îi vrie! Auzî-mă tu pă minie, die vrei să faci zamă die șelată die post o faci tăt cam așe da nu mai pui, o dată, clisa uări pecia și în al doilea rând, nu mai folosăști nici laptie, nici zăr, nici groștior, da nici uoauă. Pui numa’ ciapa, aiu cu oloi, mai răzălești on morcod ș-on țeler, le călești laolaltă, pui fărina și poț punie uări moare uări thisăliță și apă.

-Ce-i thisălița?
-Nu țâi tu mintie că ț-am spus că mama bătrână făciea thisăliță? Iera o năcreală din tărâță și fărină die mălai, o făciea în oala die lut…
-Da, mi-ai spus, borș…
-Așe că ț-am spus? Noa, așe faci zama die post. Die-o vrei mai acră poț folosâ și uățăt die cadă. Și die aista ț-am spus. Fă-o cum vrei, da-ț spui, di-o faci ș-o cuștulești, șohan nu-ț trebe carnie!

S-aveț sânătatie și să vă-mbucure Dumnezo!”