Sub razele de soare aurii,
La umbra ta ogorul zace,
Slăvit să fii, țăran român!
Dar țara, astăzi, nu te place.
Sunt alte timpuri, oameni noi,
Cu viziuni, idei și școală multă,
Iar tu rămâi cu pumnii în soare goi,
Dar drept și cu credință multă.
Trecut-au Doamne, atâția ani
În care tu ai dovedit ca ești bărbat,
Fiind țăran din tată -n fiu
De multe ori cu sângele vărsat.
Cu mult curaj, credință și onoare
Țărane tu, ogorul, liber ai păstrat.
Tu suferi astăzi în tăcere,
Când simți că lumea asta rea nu te mai vrea.
Și vezi cum năpustesc străinii,
Pământul apărat cu sânge sa ți – l calce.
Privești neputincios spre soare
Și nu știi mâine ce- i mai face…
Sunt vremuri vechi, demult apuse,
În care tu, nespus de mult contai,
Dar astăzi steaua îți apune,
Țăran român din tată-n fiu!
Țărane astăzi, a ta voce tace,
Destinul tău de alții fiind scris.
Nici calul la căruță nu mai trage,
Tu ai ajuns ca steaua la apus…
Tu pune coasa-n cui și te-odihnește!
Statuie ridica-ți-a-n amintire neamul,
Și lauri pune-ți-vor la căpătâi,
Țăran român, Slăvit în veci să fii!
niciun comentariu