Stăm în casă, cel puțin majoritatea. Este îndemnul care ne conturează viața în această perioadă. Așa că acum ar trebui să avem timp berechet la dispoziție pentru o sumedenie de activități, altele decât jobul, diferite de rutina zilelor trecute. În cazul meu, să scriu articole, care de care mai interesante. Dar parcă acum am timp și mai puțin pentru acest lucru. Sau poate îmi e greu să așez cuvinte în aceste vremuri tulburi, când mă gândesc la tot ce implică această pandemie, la starea de urgență, la măsurile care au fost adoptate în lupta cu acest virus “nenorocit”, covid-19. Apropo, nu vreau și nici nu merită să îl scriu cu litere mari, deoarece așa parcă îi mai retez din putere.
Stăm acasă. Dacă pentru unii zilele trec foarte încet, urmărind la televizor cele mai actuale știri, emisiuni sau filme ori navigând prin mediul online, pentru informații, pentru jocuri etc., pentru alții, timpul trece la foc automat. În special pentru noi, femeile care stăm acasă. Cu atât mai mult acum, când fără creșe, grădinițe sau școli, toate fiind închise, trebuie să avem grijă de copiii noștri 24 din 24. Îi avem aproape tot timpul. Și este un lucru pe cât de minunat, pe atât de obositor. Acum trebuie să ne dedicam majoritatea timpului nostru “liber” pentru întreținerea copiilor, cu tot ce înseamnă acest lucru: de la pregătirea micului dejun, prânz, cină și gustări, la pregătirea lecțiilor, la activități educative, jocuri distractive, chiar și la activități recreative, din păcate, toate făcute la adăpostul locuinței. Cine are copii, mai ales de vârste mai fragede, înțelege foarte bine cele menționate mai sus.
Cu atât mai mult resimt lipsa activităților în aer liber familiile care locuiesc la bloc, spre deosebire de cele care au norocul să aibă un petic de iarbă, doar al lor, în curtea casei. Dar situația actuală impune anumite restricții sau recomandări de care trebuie să ținem cont.
Stăm în casă. Și acest lucru aduce cu sine o sumedenie de gânduri și scenarii legat de ceea ce urmează, de ce ne așteaptă în viitorul apropiat.
În primul rând, conștientizez că acest nou tip de coronavirus face victime în întreaga lume și plâng pentru fiecare dintre cei răpuși de boală. Fără obiecție, fiecare om este important, nu contează că a avut sau nu alte boli asociate care i-ar fi curmat viața în scurt timp. Fiecare clipă din viata, a noastră, a tuturor, contează.
În al doilea rând, mă gândesc că vor urma greutăți economice pentru toată lumea, specialiștii în domeniu putând estima care vor fi efectele economice în lunile și anii ce urmează.
Pe de altă parte, sunt o fire pozitivă și pot spune că văd luminița de la capătul tunelului chiar dacă nu zăresc tunelul. Astfel, în al treilea rând, aș dori să vedem partea frumoasă a ceea ce a urmat covid-19, dând la o parte idealul de a nu fi existat acest virus. Spre surpriza mea, în aceste zile am primit vești de la persoane dragi mie, cu care nu am vorbit demult. Unele mi-au scris pe rețelele de socializare sau m-au sunat să mă întrebe cum suntem eu și familia mea. Altele mi-au scris doar ca să depănăm amintiri de demult. Pentru că am avut o copilărie și o adolescență fericite, acasă în sânul familiei, la școală, între prieteni. Sunt o fericită din acest punct de vedere, și ador să-mi amintesc, cu nostalgie chiar, de vremurile de demult.
Sunt aproape sigură că în această perioadă majoritatea păstrează legătura cu familia, cu prietenii prin apeluri telefonice mai dese și prin apeluri video, prin intermediul rețelelor de socializare. Acum, închiși în case, simțim mai mult nevoia să sunăm rude sau prieteni pe care nu i-am auzit sau văzut de mult timp. Deși păstrăm distanța, din cauza acestui virus care ne-a schimbat modul de viață, acum parcă ne simțim mai apropiați unii de ceilalți. Poate din dorința de a avea libertatea dinainte de covid-19. Acum realizăm cât de importanți sunt în viața noastră părinții, frații, bunicii, prietenii, oamenii.
Eu zic să privim cu speranță și încredere spre viitor. Pur și simplu să ne încredem în ceva mai presus de noi, de puterea noastră de înțelegere, ca lucrurile vor fi bine. Atât cât se poate, dar să fie bine. Stăm în casă, să sperăm că doar pentru încă puțin timp. Până atunci, să stăm în “clubul de acasă” al fiecăruia dintre noi.
niciun comentariu