Când ai fost ultima oară
doar tu cu tine,
luându-te după zbaterile
aripilor interioare
care tânjesc atât de mult după libertate
încât le simți crescându-ți aievea?

Ai simțit vreodată
că ești captivul cuvintelor,
că viața pe care o trăiești
nu e a ta,
nici alegerile nu-s ale tale,
nici răspunsurile,
nici chiar dorințele?

Te-ai trezit vreodată dimineața
refuzând să deschizi ochii
pentru că visul din viața
de dincolo de viața asta
a fost atât de frumos încât ai vrut
să nu se mai termine?

Ai simțit vreodată că
ești în sala de așteptare
a unor întrebări nerostite
pe care le porți cu tine,
dar nu le dai drumul în lume,
de frică să nu afli răspunsurile?