„Noa! Aista fel die mâncare nu-i greu defel die făcut. Erzsi m-onvățat, îi mâncare ungurească, o ști di la mă-sa, Zsuzsi neni.
Ai zâs că mai ai on dărab din carnia ceie mândră die dyițăl. Nici nu-ț trebe mai multă… așe o tai coștie, corățăști o ciapă jibă și o tai scrijele nu tare subțâri. Pui în laboș o lingură bună die unsoarie die rață o’ die porc. Da-i mai bună die rață! Așe, pui ciapa și mintenaș după ciapă pui tri jejitie die chimimoc. Diodată le pui! Focul să hie molcuț, molcuț. Ciapa să moaie fain, ai pus ș-o țârucă die sare păstă ie. Da să vez numa cum amninoasă chimimocu când prindie a să cârcăli!

Când ciapa s-o muiet binie die numa scliptieștie, atunci și pui carnia! Amesteci una-n-tr-una, carnia… așe mândru să aldieștie, numa-i vidie! Traji laboșu di-o lăture și pudărești carnia cu poprică dulcie. Amesteci binie și pui mintenaș apă, caldă-i mai bună. Pui apa să treacă numa on ptic păstă carnie. Pui fidieu și lași mâncarea în treaba ii.
Ni că nu mni-am dat die rând să-ț spui că tocana asta mere cu mămăligă, o’ cu pere tosonite. Da io zâc să faci pere-n laboș. Zâsu-ț-am cum să fac? Îț mai spui odată. Tai perile mânânțele, mânânțele, ca pițulele. Pui unsoare o’ oloi în laboșu cel gros, pui perile tăiete tăitie odată, pui sare și tai păstă pere o thipărușe roșie, frunză die țeler cu tătuli cu coadie, ciapă verdie.

Pui fidieu și lași așe să forcotiască încet. Să gată cam diodată cu tocana. Le lași p-amânduauă să hiarbă cătingan și tie pui să faci lângă mâncare o șelată die ogârcăi cu ciapă. Iei o ciapă albă o roșie, acarcare-i bună, ciapă die apă, lunguiață. O corățăști și o crepti pă lung ș-api o tai scrijele. Pui ciapa tăietă înt-on castron, pui păstă ie sare ș-o lași așe sărată on dărab die vreme. Să moaie și lasă zamă. Storci ciapa binie și o amesteci cu doi, tri ogârcăi tăieț roatie. Coată die sare, da vez c-o mai fost și pă ciapă, ai die grije să n-o faci ocnă! Mai pui tri stropti die apă și tăt așe uățăt die cadă, die ala die pere pădurețe. Pui thiperi și, așe die țifrușag, roatie tăiete din coadile di la ciapa verdie.

Noa amu tie întorci la porkolt. Zdrobdiești on cățăluc mnic die ai, numa on ptic, să gâniești că nici n-ai pus. Mai hierbe on ptic… ii vidie că mâncarea o scăzut, ciapa s-o toptit, carnia-i ca voata. Erzsi punie și o țârucă die zamă die porodici. Io nu pui. Ogârcăii îs acruț di la uățăt, lasă tocana să hie dulcuță. Pui și tri hire die thiperi, nu mult, trebe să sâmțăști binie chimimocu!
Amu, pui mâncarea-n blid cum ii vre, cum ț-a plăce. Da păstă pörkolt sloboadie oareșce petrinjel verdie.
De-ie-vă Dumnezo numa binie!”