Direcţionează 2% pentru un altfel de jurnalism.
Formularul poate fi descărcat AICI
|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Oscar și Buni Roz, în interpretarea Dianei Fufezan, i-a impresionat pe zălauani până la lacrimi

Aplauzele pline de emoție și lacrimi au venit, aseară, din partea publicului zălăuan, la finalul piesei Oscar și Buni Roz, spectacol în care actrița Diana Fufezan a reușit să pună în scenă, într-o interpretare inocentă, pătimașă și deznădăjduită, două personaje cât se poate de diferite. Oscar, băiețelul plin de sensibilitate și candoare, care deși la începutul vieții suferă de leucemie și tanti Roz, fostă luptătoare de wrestling, care reușește să-l determine și să-l îndrume pe Oscar în a-și trăi viața pe repede inainte, câte 10 ani într-o singură zi, în cele 12 zile care i-au mai rămas.
Întâmplarea a făcut să fi citit cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, destul de recent, deci știam povestea plină de încărcătură emoțională, îmbrăcată de autor în așa fel încât să doară mai puțin sau…cu atât mai mult, depinde din ce perspectivă alege cititorul să privească lucrurile, așa că am ezitat destul de mult înainte de a mă hotărî să merg, știind ce urmează. Având cartea în minte, mă așteptam să văd pe scenă cel puțin două personaje, chiar dacă nu neapărat și un copil. Așa că dublul rol, făcut de Diana, o adevărată provocare, când ai de pus în scenă două personaje care își trăiesc propria dramă cât se poate de diferit, la o diferență de vârstă de 60 de ani, nu a putut decât să mă impresioneze.  Asta cu atât mai mult cu cât a reușit să scoată în față și partea frumoasă a întregii povești, în condițiile în care e greu de crezut că o asemenea poveste poate avea și o parte frumoasă. La final, publicul prezent i-a mulțumit Dianei prin aplauze prelungite în picioare, iar lacrimile și expresia fețelor lor au spus totul.

„Dragă Dumnezeu,
Pe mine mă cheamă Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui şi casei (cred că s-au
prăjit chiar şi peştişorii roşii din borcan), iar asta e prima scrisoare pe care ţi-o trimit, fiindcă
până acum n-am avut timp din pricina şcolii. Să ştii de la început că mie nu-mi place să
scriu, o fac numai când sunt silit. Scrisul nu-I decât zâmbăreală, ploconeală, împopoţoneală
etc. Minciună frumoasă. Ceva pentru oameni mari, adică.”
“Este, fără îndoială, cea mai autobiografică dintre scrierile mele (…) Am fost eu însumi Oscar, copilul căruia nu i se mai vorbește pentru că boala lui înspăimântă, copilul care suferă din cauza tăcerii celor apropiați, a cerului, a întrebărilor rămase fără răspuns, dar care continuă să fie animat de bucuria nemărginită de a trăi.
«Oscar și Buni Roz» este un imn al vieții. Oricât de scurtă, o existență trebuie să fie bogată, savuroasă, plină de sentimente puternice și esențiale, de umor, de întrebări și hohote de râs. Este, de asemenea, un imn al imaginației, această capacitate de a ne îmbogăți cotidianul, această forță a supraviețuirii.”
(Eric-Emmanuel Schmitt)
De apreciat că zălăuanii au răspuns în număr mare, invitației la Festivalul de teatru „Virgil Flonda”, cel mai mare festival de teatru din județul Sălaj, inițiat de Asociația Pro Teatru, la 70 de ani de la naşterea actorului sălăjean Virgil Flonda.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*