Împlinirea, în luna octombrie, a 190 de ani de la nașterea și 140 de ani de la moartea lui Alesandru Papiu Ilarian (27 sept. 1827 – 23 oct.1877), a fost marcată la Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău prin dezvelirea unei plăci omagiale în cinstea celui considerat ca fiind patronul spiritual al școlii.

Momentul festiv a adunat în fața Colegiului elevii și profesorii unității de învățământ, care au marcat, astfel, atât Ziua Mondială a Educației, cât și împlinirea a 71 de ani de când a fost înființată, în 1946, „Şcoala de arte şi meserii” din Zalău, care pregătea tineri pentru croitorie, menaj, prelucrări mecanice, zidărie, tâmplărie, iar mai târziu, meserii în domeniul agricol.

Evenimentul a fost deschis de către directorul instituției, Ioan Lung, alături de subprefectul județului – Vegh Alexandru, primarul municipiului Zalău – Ionel Ciunt , viceprimarul municipiului – Teodor Bălăjel și reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Sălaj, urmat de depunerea, de către elevi, a unor buchete de flori pe soclul bustului lui Alesandru Papiu Ilarian, și, evident, de dezvelirea plăcii comemorative, de către directorul Colegiului și  primarul municipiului Zalău.

Momentul în sine ar putea fi încadrat la categoria ”manifestări festive”, fără a fi necesare alte amănunte. Dar asta doar dacă evenimentul în sine e luat ca atare, fără a lua în seamă factorul cel mai important, și anume cel uman. Și cum școala, în întregul ei, înseamnă, în primul rând cei care însuflețesc locurile acestea, adică elevii și, mai ales, profesorii, l-am întrebat pe profesorul Mirel Matyas

De ce este necesară aducerea aminte? Și chiar este necesară?

”În ora de dirigenție le-am povestit copiilor despre legătura lui Papiu Ilarian cu Sălajul, chiar dacă e de scurtă durată, și le-am povestit despre nevoia de a avea un reper. Din păcate, noi, ca și nație, ca și popor, poate nu știm să ne respectăm valorile. Papiu Ilarian a fost unul dintre pașoptiștii care au condus la evenimentele din 1848, și mi se pare firesc să ne lăudăm cu astfel de oameni de seamă. Dar, până la urmă, nu în festivisme constă toată povestea aceasta, ci în a-l educa pe copil, de a-i aduce acestuia informația pe care nu o are… nu o mai are. Și se vorbește foarte puțin despre valorile culturii române. Și era păcat să ratăm toamna aceasta, pentru că 1827 – 1877 se leagă perfect de anul 2017. Și, da, mi se pare un lucru benefic pentru școală ca toate acestea să fie cunoscute”, mi-a spus profesorul Mirel Matyas, apoi, împreună cu acesta, am intrat în clădirea colegiului, unde am putut afla despre Alesandru Papiu Ilarian lucruri mai puțin ori chiar deloc cunoscute.

Maruzian Sandor

Pe holul școlii se află un material realizat de către profesorii Zinia Matyas și Mirel Matyas, care îl arată pe Papiu ilarian și altfel decât e cunoscut.

Matricola Botezaților parohiei greco-catolice Bezded din 1827, formular tipizat scris în limba română cu caractere slavone, conține o înregistrare care îi este atribuită lui Maruzian Sandor, cel care avea să-și schimbe numle în Alesandru Papiu Ilarian. Astfel, din documentul care se află la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sălaj, aflăm că pruncul a fost botezat și miruit Maruzian Sandor, iar părinții acestuia erau Maruzian Ioan Bucur și Pap Anika. Începând cu anul școlar 1838 – 1839, apare în matricolele gimnaziului romano-catolic din Oșorhei (Târgu Mureș), unde este numit Pap Alexander Valachus

Factorul uman, respectiv curiozitatea și cercetarea celor doi profesori de la Colegiul API, l-au transformat pe Papiu Ilarian dintr-un nume – menționat cu ocazia diferitelor ocazii -, într-un om, un reper.

Și, da, într-o lume tot mai superficială, e nevoie de repere.