|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Mărturia cutremurătoare a supraviețuitorului Vasile Nussbaum și lansarea platformei digitale Eternal Echoes, cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, la Șimleu Silvaniei

În cadrul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului duminică, 27 ianuarie, la Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord a avut loc un eveniment educațional de lansare a platformei digitale Eternal Echoes, care face parte din Proiectul Erasmus, în prezenţa a șapte parteneri din șase țări europene, a consulului Ungariei la Cluj Napoca, Demeter Ștefania, directorului Muzeului Holocaustului din Transilvania de Nord, Daniel Stejeran, inspectorului școlar general adjunct, Mioara Gudea, președintelui „Asociaţiei Memoriale Hebraica” din Nuşfalău și „Jewish Architectural Heritage Foundation” din SUA, Alexander Hecht, a președintelui Comunității Evreilor Zalău- Sălaj, Dan Has, membrilor comunității evreiești din Sălaj, elevilor Colegiului Național „Simion Bărnuțiu”, reprezentanților mass media, precum și istorici și oameni de cultură din Șimleu Silvaniei.


În semn de respect, în memoria victimelor Holocaustului au fost rostite rugăciunile de doliu El malei rachamim și Kaddish de către Dan Has, președintele Comunității Evreilor Zalău- Sălaj și Alexander Hecht, președintele „Asociaţiei Memoriale Hebraica” din Nuşfalău iar elevii Colegiului Național „Simion Bărnuțiu” au pregătit un moment emoționant.
Daniel Stejeran, directorul Muzeului Holocaustului din Transilvania de Nord – Şimleu Silvaniei a lansat și explicat platforma digitală Eternal Echoes care este un instrument online interactiv și comprehensiv care educă în privința problematicii Holocaustului utilizând mărturiile video, materiale contextuale, documente și fotografii cu supraviețuitori. Tinerii cu vârsta între 14-17 ani vor învăța despre trecut, ca să poată reflecta mai adânc și să găsească răspunsuri la întrebări în prezent. Eternal Echoes va ajuta la combaterea antisemitismului, rasismului și a xenofobiei în rândul tinerilor, prin contracararea influențelor ideilor antidemocratice în Europa. Prin informarea în rândul tinerilor referitoare la Holocaust, instrumentul promovează egalitatea drepturilor umane și a valorilor democratice.

Cu această ocazie supraviețuitorul Holocaustului, domnul Vasile Nussbaum, care este și unul din cei care au fost intervievați pentru platforma digitală le-a împărtășit celor prezenți din ororile prin care a fost nevoit să treacă în lagărul de la Auschwitz- Birkenau, chiar și așa considerându-se printre cei norocoși pentru că a scăpat cu viață și poate povesti înaintașilor săi ca asemenea lucruri să nu se mai repete niciodată. Familia Nussbaum a fost deportată din Cluj la Auschwitz-Birkenau în mai 1944. Vasile Nussbaum avea 15 ani iar fratele său 13 ani. Mama, tatăl și fratele său mai mic au pierit în lagărul de exterminare, el fiind singurul supraviețuitor din familie, eliberat în primăvara anului 1945 de forțele americane din lagărul de la Buchenwald.


Vasile Nussbaum a povestit despre copilăria lui în familia burgheză în care se născuse, o copilărie în care nu i-a lipsit nimic și pe care nu o poate cataloga nici fericită, nici nefericită, ci o copilărie absolut normală, copilărie ce a fost întreruptă brusc la o vârstă încă fragedă de umilințele pe care a trebuit să le îndure. Copil fiind nu înțelegea exact ce se întâmplă, în momentul în care atitudinea celor din jur s-a schimbat brusc iar pe ușile restaurantelor și cinematografelor din Cluj era afișat un semn mare: ,,Jidanii și câinii nu intră”. Începând cu 1940 evreilor li s-a interzis să facă comerț, să profeseze ca medici sau ca avocați, să se căsătorească cu români, să frecventeze școlile publice. Între toate aceste umilințe unicul loc unde s-a simțit liber a fost școala, nici acasă, nici pe drum, ci la școală. Libertatea oferită de Gimnaziul Evreiesc nu a durat foarte mult timp, școala a reușit să funcționeze doar circa trei ani și jumătate, după care în 1944 elevii și personalul acesteia au ajuns să-și găsească apoape toți sfârșitul în lagărele de exterminare. Familia Nussbaum, părinții împreună cu cei doi copii: Vasile (15 ani) și Sanyi (13 ani), a fost deportată în mai 1944. La despărțirea de tatăl său acesta i-a spus să aibă grijă de fratele său mai mic, cât despre mama sa când a încercat să o regăsească i s-a arătat sec, fumul negru al crematoriului.


La circa șase luni, la una dintre selecțiile făcute de doctorul Mengele, fratele său a fost și el ales printre cei trimiși la exterminare, iar Vasile rememorează cum a încercat să se aproprie de barăcile în care aveau de așteptat circa 3 zile cei selectați și cum din întâmplare a zărit un supraveghetor cunoscut. Cum a încercat să trateze cu acesta să-i elibereze fratele mai mic și cum a fost refuzat, ca apoi să fie rechemat. Cum supraveghetorul i-a spus că singura modalitate ar fi dacă i-ar aduce un alt copil în schimbul fratelui său. Domnul Nussbaum ne roagă să nu îl judecăm pentru ceea ce a urmat să facă și-și amintește cum la scurt timp a găsit un băiat care pentru o jumătate de porție de pâine a fost de acord să ducă un bilet supraveghetorului. Totuși, când copilul s-a îndepărtat un pic, ceva l-a făcut pe Vasile Nussbaum să fugă după acesta, să-l trântească la pâmânt și să-I spună că nu mai trebuie să meargă. De atunci a rămas cu niște întrebări fără răspuns: ,,Ce s-ar fi întâmplat dacă la următoarea selecție l-ar fi luat pe acesta sau dacă fratele meu era selectat după aceea din nou…dar dacă ar fi trăit și acum? Nu mă condamnați.” E ceva ce Vasile Nussbaum nu va ști niciodată.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*