R E D I R E C T I O N E A Z à 3,5%  

   D O N E A Z Ã!   Susţine-ne!     
|  CONTACT  |

Lanul de păpădii de la marginea drumului. În lumea oamenilor, numărătoare inversă către dispariția umanității

Legenda spune că îngerul florilor a fost trimis să aleagă floarea care ar fi putut fi deasupra tuturor. Îngerul a străbătut pământul, însă nicio floare, deși colorate care mai de care și mai parfumate, nu a fost pe măsura așteptărilor lui. Până când a ajuns la o păpădie prinsă adânc în țarina unei pajiști. Îngerul a întrebat-o: „Care este locul în care ți-ar plăcea cel mai mult să trăiești?” „Vai!”, a oftat păpădia, „aș vrea să trăiesc oriunde aș putea fi găsită cât mai repede de către copiii plecați de la școală sau care se zbenguie și aleargă peste câmpii. Aș vrea să trăiesc pe lângă drumuri și în poiene, dar și printre pietrele din oraș, ca să pot face fericit pe oricine cu floarea mea veselă și pufoasă”. „Tu ești floarea care îmi place cel mai mult!”, a exclamat îngerul, adăugând: „Vei înflori oriunde apare mai întâi primăvara și vei fi numită floarea copiilor!”.

Păpădia crește oriunde. La început e galbenă, la fel ca razele soarelui ce o trezesc la viață. Apoi galbenul soarelui se transformă în zeci de umbreluțe, pe care păpădia le trimite în lume, la fiecare adiere de vânt.

Atunci când ajungi într-un loc din acesta, plin, plin de păpădii, de parcă toate stelele cerului s-ar fi așezat pe pământ, senzația de seninătate e una care te ia pe sus. Iar copilăria, cea pe care oamenii o dau la o parte mult prea repede, te ajunge din urmă, și te trezești că sufli și sufli, eliberând umbreluțele albe peste tot în jurul tău. Și nimic nu se compară cu senzația de seninătate și bucurie pe care o ai urmărind cu privirea umbreluțele care plutesc lin, ca o mângâiere.

Zgomotul motorului mașinii care trece pe lângă tine, cel aflat în lanul de păpădii, e ca o înjurătură, pe care, chiar dacă societatea a ridicat-o la rang de atitudine socială ori declarație de independență a prostiei și răutății umane, și, deci, ar trebui să fii obișnuit cu asta, atunci nu o mai accepți sub nicio formă. Și, fără a face cine știe ce exerciții de imaginație, înlocuiești păpădiile cu oameni. Și tot farmecul locului minunat al umbreluțelor călătoare dispare.

Cum ar fi dacă în loc de păpădii, în acel loc ar fi oameni, la fel de mulți și la fel de aproape unii de alții? Întâi și întâi s-ar uita cruciș unii la alții. Apoi ar inventa un pretext pentru răutate, pentru ură, împăunându-se și făcând din asta rațiunea de a trăi. Și odată pretextul inventat, ar începe să se bată între ei, apoi să se omoare. Adică ceea ce au făcut de când există om pe lumea asta. Și singurul lucru, de altfel, care a rămas un laitmotiv al existenței: răfuiala cu ”celălalt”. Plus apetitul pentru rău. Un apetit al răului pe care-l găsești în tot ce apare scris ori pe internet ori la televizor. Și nu doar plăcerea morbidă, de cea mai joasă speță, a celor care fac din rău ”breaking news”, ci, poate chiar mai mult, plăcerea morbidă cu care oamenii accesează genul ăsta de știri. Circ și sânge. Pe astea s-a construit societatea umană.

Dar chiar și răfuiala asta omniprezentă nu a fost e ajuns, ca și cum ar fi lipsit ceva. O motivație supremă, în numele căreia să poți să-i dorești răul celuilalt, cel mai mare rău, dacă se poate, și care odată înfăptuit să poată fi așezat la piept, pe post de medalie de merit. Politica. Pentru că în politica actuală, răul nu doar că este permis, ci este chiar o îndatorire de onoare. Uită-te în jurul tău. O să vezi ”răul celuilalt” declarat ca doctrină care să te ghideze în societate. O societate care pute. Pute! Iar cei care nu și-au însușit încă înjurătura ca fiind la temelia existenței sale sociale, devin, foarte repede, ținte în mișcare.

Odată cu prima adiere de vânt, începe numărătoarea inversă pentru umbreluțele păpădiilor, care se vor răspândi în toate părțile, până nu va mai rămânea nici urmă de ele. În societatea umană, odată cu primul crâmpei de vanitate, a început numărătoarea inversă către dispariția umanității. Umanitate: sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate, înțelegere, dragoste față de oameni și de omenire.



niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *