DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Jurnal de bugetar I

6 ianuarie 2020

Ceasul mă trezește la 7:10. Nu am chef să mă rostogolesc din pat. Dau amînare. Peste 5 minute mă bîzîie iar. Tura asta opresc alarma. Mai zac cîteva minute în pat, după care mă ridic și mă tîrăsc spre baie, cu groază și lipsă de chef, după 3 săptămîni de concediu în care s-au topit cele 12 zile de concediu rămase din 2019 și zilele libere date de stat cu ocazia sărbătorilor de iarnă. E întuneric afară. Se crapă de ziuă iar mie-mi crapă capul de somn și lene. Nu-mi place să mă trezesc pe întuneric. Pentru mine lumina e foarte importantă. Mă uit pe telefon la termometru. – 8 grade afară. Mi se amplifică groaza de ieșit din casă. Bag un pahar de lapte rece, trag haine pe mine și, într-un final, ies din apartament pornind spre muncă.

Afară pare mai multă lumină și foarte multă lume gonește spre muncă. Mai mulți în mașini, decît pe trotuare. Trag tare șapca peste urechi și gluga peste. Mă gândesc ce o să fac azi, la care din cele două articole în lucru să lucrez. Ajung la muncă. Înghesuială în holul secretariatului. Colegi, colege, miros de cafea și multe urări de lamulțiani și pupături. Dau și eu. Primesc și eu. Fac cafea. Fac și un ceainic de ceai, iar apoi mă instalez în birou, față în față cu Agota, colega mea preferată și cu mai puțin chef de muncă decât de obicei. Realizez că mă simt mai bine. Mult mai bine decît aseară, decît la trezire, decît m-așteptam. Mi-era dor de birou, de cărțile mele, de muncă. În vacanță am citit doar beletristică, Elena Ferrante, George Orwell, Iris Murdoch, Karl Ove Knausgard. Ah, și cîteva texte din volumul despre hipsteri și bobos coordonat de Guțu și State. Și-am băgat 3 seriale pe Netflix: Broadchurch, Vietnam War și Messia. Și somn, pe cât posibil. Săptămâna asta băgăm 10 ore. Adică, până la 18:00. Timpul trece repede. Lectură, ceva planuri pentru perioada următoare, un pic de scris și consultări cu alți colegi și colege. La 18:00 ies în curte. E beznă. Mă salută glumeț colegul Padre după care fac o tură de cumpărături cu Laura și trecem pe la un magazin cu ceaiuri de pe bulevard. Vânzătoarea vorbește cu altă doamnă. Tot bugetară. Discută despre recuperarea celor 2 zile libere date de sărbători. Doamna, ceva funcționară, tocmai ieșise și ea de la muncă. Ea zice că unii colegi ar fi preferat să lucreze în cele 2 zile și să nu trebuiască să stea acum 8 zile peste program. Doar că li s-a zis că ar fi însemnat să-i țină degeaba la muncă între Crăciun și Revelion. Important e că se recuperează.

Verificăm calitatea aerului în centru, pe platou. Panoul zice că e excelent. Mă gândesc la prietenii și prietenele dragi din București, care tot postează chestii triste despre cît de toxic e aerul din București și ce le mai arată aplicațiile independente.

Acasă fac o coleșă cu brânză iute și prăjesc în tigaie o bucată de călbaș primit de la ai mei, de Crăciun. Și beau un vin franțuzesc cumpărat de la un supermarket. Mi s-a terminat vinul de Camăr. Trebuie să-mi fac provizii. Mâine merg iar la muncă și mă gândesc la dezbaterea despre starea culturii pe care plănuim să o facem pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, la care să participe reprezentanți ai autorităților și instituțiilor culturale locale, împreună cu reprezentanți ai sectorului cultural independent din Zalău și Cluj. O să vină lumea? Are rost? O să bage Primăria și Consiliul Județean mai mulți bani pentru cultură? Chiar se fac tăieri la bugetul pentru cultură și cercetare? Întrebările astea îmi macină mintea în timp ce mestec călbașul și torn în mine vinul franțuzesc în această mică periferie culturală europeană.


...

niciun comentariu

Lasă un comentariu