Ziua 32 de auto-izolare. Azi dimineață am avut la micul dejun crenvurști – nu e ceva ce mâncăm des, dar azi asta a fost în meniu. Mai nou Maya mănâncă așa ceva. Știu toate poveștile cu cât de nesănătos e, not ok, etc etc, dar când crești un copil 3 ani care in afară de lapte la sticlă nu halește nimic, nimic, îți vine să sari în sus de bucurie când mănâncă orice altceva. Asta însemnând și niște crenvurști o dată la trei, patru săptămâni.
I-am pus așadar Mayei pe farfurie vreo cinci bucatele și până m-am învârtit eu prin bucătărie, ea dispăruse. Cu tot cu farfuria. Am găsit-o în living, instalată comod în fotoliu, cu o carte de povești în brațe. Farfuria pe masă, goală. Mă uit sub masă, sub fotoliu – nici urmă de mâncare aterizată în locuri de mi-e mai mare dragul, alea de-mi fac instant părul vâlvoi. Buuunn! Mă întorc în bucătărie la ale mele, mă iau cu una, cu alta, fericită nevoie mare că ziua a început bine și copilul din dotare a mâncat.
Pe la ora 14, același copil mi se înființează în bucătărie și pune ceva pe blatul mobilei. Jur ca am stat câteva secunde sa procesez în cap ce vad în fata ochilor. Mda. Sfesnicul meu ce în mod normal sta pe pervaz, acum umplut cu bucatele de crenvurști. Scor Miha – Maya: 0-1. Pam! Pam!

Ziua 30 de auto-izolare. Constatări mărunte după o luna de când stam în casa, toți trei.
Noua ne place și ne priește statul împreună, ca și cuplu, dar și ca familie. Unde alții vad stres și presiune de a fi non stop în sufletul celuilalt, de se împiedică prin casă unul de altul, noi găsim bucurie și timp de a face lucruri mai multe, zilnic, împreună. Nu chestii big și mărețe, ci micutisme, gen pregatitul micului dejun și luatul prânzului împreună, iar când Marcell mai face o pauza și iese din birou, discutam știrile care au mai apărut între timp.
Dacă stau și ma gândesc, nu mâncăm și nu gătim mai mult decât stam izolați. Cumpărăm după o lista pregătită din timp cele necesare, dar nu petrecem mai mult timp în fata aragazului decât de obicei. Asta e bine. Eu am reușit sa dau jos 3 kg, mai că-mi vine sa ma bat singura pe umăr și sa ma felicit. I-am zis lu’ buni cum m-aș gratula și pupa de una singura și mi-o zis scurt: “Da’ ce? Ți-o fugit laudătorii?”. Neh! unde truda lor sa fuga? Sunt și ei izolați.

Ziua 29 de auto-izolare. Ieri, fiind sâmbătă, printre multe altele, ne-am uitat la desene. Maya e fan Peppa Wutz / Pig. Fraților, e o tanti animal in desenele astea, Frau Mummel II zice, ce lucrează la biblioteca, la muzeu, vinde bilete la cinema, la sărbătoarea orașului, e șofer de autobus și pedalează și o toneta unde vinde înghețată. Ceva intre sclava Isaura pe plantație și Wonder Woman, nebunie curata, jur!
Merg sa nimeresc butonul mașinii de făcut cafea, ca mi-s creierii franjuri de la atâta cariereala și se anunță o zi lungă cu desene animate.