Vreau să ne facem infuzii de optimism în fiecare seară
Sâmbătă, 23:00
Pulbere. Praf încins. Zgomote nocturne. Nesomn pictat in nuanțe fumurii. Doi îndrăgostiți pe o bancă, uitându-se unul la celălalt, pierzându-se parcă în negura nopții. Iubirea lor se metamorfozează printr-un sărut. Suspans, iubire, ignoranță, emoții. Un univers complex. Un univers care mereu scapătă în: nebunii de minut, cuvinte usturătoare, promisiuni neîmplinite, dureri tăcute, momente frapante, zgârieturi pe suflet.
Duminică, 21:00
Aș vrea să ne legăm cu o ață și să umblăm așa în lume. Să ne prelingem precum picăturile de rouă pe parbrizul unei mașini vechi. Să ne bem ceaiul într-o pădure, împreună, ținând-ne in brațe, uitându-ne la răsăritul soarelui.
Să nu mă lași din brațe niciodată, vreau să-ți simt inima cum bate într-a mea și să-ți simt sângele curgând prin vene. Să ne cuibărim în fiecare seară în colțurile ascunse de lună și să-mi spui tot ce te macină, uitându-te pierdut in ochii mei.
Vreau să ne facem infuzii de optimism cu tei în fiecare seară, înainte de somn. În fiecare seară să aștept o nouă poveste cu un prinț și o prințesă care se iubesc.
Să sfârșim la fel ca ei, ca doi batrâni frumoși, la casa noastră din cioburi de lună, descompunând speranțe regăsite la orizonturi.
Să pretindem că, deși efemeri, iubirea noastră va fi veșnică.
Luni, 15:22 – Rememorări
Azi am făcut baloane din apă și săpun. Pe moment am fost din nou un copil. Privind cum baloanele se sparg mi-am rememorat copilăria. Eram la fel de încântată, la fel ca și acum câțiva ani. N-am reușit insă să rămân la fel de entuziastă toată ziua.
Marți, 18:07 – Lumea are nevoie de dragoste
Fiecare vorbă, fiecare cuvânt, fiecare firicel de teamă se înseminează în noi. Puterea omului stă, însă, în puterea lui de a iubi, de a ierta. Iubirea și iertarea sunt complementare. Sunt ca două guri de aer luate în drum spre cele mai grele povârnișuri. Sunt ca două elemente gemene, care nu pot fi despărțite, care nu trăiesc una fără cealaltă. Clipești, asculți, tăinuiești… Fiecare cu muzica lui interioară. Zarvă sau liniște, in mulțime sau solitar, îți asimilezi propriile dorințe, gânduri, temeri. Construiești fabrici întregi de vise și ești manager pe propriul tău suflet. Ajungi la conexiuni cu oameni care-ți devin indispensabili. Alții, dimpotrivă, dușmani. Simți că atingi cele mai înalte stări când tu, de fapt, nu poți iubi. Ce paradoxuri crunte! Asculți privighetorile cu speranța că iarna nu va mai veni. Și totuși neaua va fi presarată ușor și în următoarea iarnă peste sufletul tău. Dezastrele tectonice din inimă vin din partea vulcanică care scuipă sentimentele înapoi. Procesul se desfășoară mai apoi înlăuntrul tău, apoi în creier, unde sinapsele noastre descompun în suferință tot ce și-au promis două suflete care s-au iubit cândva, ajungând mai apoi să se conserve printr-o ploaie nevinovată ce curge din două lumi interioare. Se spune că iubirea e vecină cu ura, probabil din când în când și ura iubește și iubirea urăște. Probabil că aceste două izvoare se regăsesc într-un ocean. Te invit să asculți, suflete! Pașii celor care te veghează, tremurul blând și infantil al copilăriei, fărâmițarea gândurilor ce se pierd în tine, mocnirea grozavă a focului din lăuntrul tău.
Ascultă, veghează, simte. Ocolește răutatea, suflete! Răul te dezumanizeză, te descompune, te transformă dintr-un om cu inima într-un robot de fier gol, pătruns de răceli, egoism si temeri.
Viața aduce uneori noroc, alteori ghinion, desparte și apropie, descoperă sau tăinuiește. Poartă-n buzunarul hainei secrete infailibile și dureri nebănuite. Tu, suflete, șterge trecutul, iartă-ți greșelile, calcă ușor, participă cu-n zâmbet la metamorfozarea lumii.
Lumea are nevoie de dragoste.
Miercuri, 23:55 – Noapte cu amintiri
Am scris iubiri în stele în fiecare noapte. În fiecare noapte am visat, am cutreierat munți și văi și-am citit în ochii oamenilor suferința. Am adunat în mine goluri de tristețe, striații de nesomn, învățături peste învățături. Tot așa am început să devin alergică la sentimentele tale, încât cred mai mult în basme decât în promisiunile tale. Suntem doar două corpuri palide, străbătute de sânge care parcă se umflă în vene când ne uităm. Suntem două inimi vineții, luptătoare și încrezătoare. Două inimi care, credeam eu, bat una pentru cealaltă. Am început să spulber totuși orice speranță, orice amăgire care nu face bine. Am explorat un univers încins de sentimente efemere, prins cu emoții brutale și peticit cu grijă cu ața roșie. Am iubit acest univers până la cea mai mică dâră de praf de uitare care apărea. Emoții, tremurări de suflet, șoapte-n agonie m-au cuprins precum niște frisoane care-mi incătușează corpul. Descărcările sub forma unor perle scăpătate nu intârzie să apară. Oare să fie chiar așa? Să fie în cel mai mic cromozom, celulă, țesut, o emoție? Sau poate e doar o iluzie cu care trăiesc înecându-mi frenetic fericirea?
Privesc la cer și-mi regăsesc speranțele în el. Privesc răscolită de amintiri la stelele ce mai ieri erau doar ale noastre. Acum, ce vom face? Împărțim cerul în două, precum două sorți care nu-și mai aparțin? Facem partaj pe stelele cerului, nu? Doar tu și ele construiai pentru mine universul. Acum e doar un peisaj selenar din care au fost scoși forțat doi oameni care stăteau într-un colț ținându-se de mână. E un vid care nu o să fie înlocuit cu nimic altceva. Pentru că nimic nu poate înlocui cu desăvârșire dragostea.
Luni, 20:16
Lume. Timp șters și golit de ceasuri care ticăie fără oprire. Natura moartă peste tot în jur. Clipe de frământare a unui suflet trist. Oamenii planificați unul pentru altul, și care nu se mai regăsesc. Iubire și mii de de explozii sufletești.
Joi, 21:22
Nu abandona! Suferă, taci, răcorește-ți colțurile însetate de dor ale inimii, dar nu abandona.Nu fugi de tine crezând că poate dai de un alt ”eu”. Nimeni nu-ți poate schimba versiunea din fabricație. Ascultă, privește, trăiește pentru ceva. Fii tu propriul tău scop, nu te compara. Ascultă-ți bataiile inimii în fiecare seară și încurăjeaza-te. Atingi miracole cu fiecare pas. Deschide-ți sufletul și ia-ți zborul. Atârnă de gulerul gândurilor ce te presează o floare albastră, poate de nu-mă-uita. Pulverizează-ți inima cu parfumuri care nu-și vor pierde niciodată mirosul. Caută în tine secretele succesului.
Nu răni oameni, nu folosi prea des ”te iubesc”, încât să-și piardă din farmec, nu te lega de efemer, leagă-te de etern. Iubește în adâncul ființei tale și suspină de câte ori simți asta. Acceptă când sentimentele au explozii copilărești înăuntrul tău, răbda furtunile, că mai apoi să te bucuri de curcubeu.
niciun comentariu