Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău
 

Haidaț după apă, că-i potabilă! No, nu mai veniți, că nu mai îi potabilă!

”Api, cum nu, până amu, de atâția ani, apa asta o fost potabilă. Ba se zicea că-i cea mai bună din zonă. Amu, dintr-odată, nu mai îi potabilă. Numa’ ei știu ce tot fac cu apa asta”, a spus o femeie, uitându-se cu lehamite la pancarta agățată de-o sârmă, care atârnă în dreptul fântânii arteziene din Crișeni. Acolo de unde își iau apa mulți zălăuani, care, se știe, ca să bea apă, trebuie să care bidoane și flacoane de apă pe la fântânile arteziene. C-așa-s zălăuanii, un fel de sacagii fără voie, cum ar veni.

E, și sacagii fiind, zălăuanii au dat, de ceva vreme, de fântâna arteziană de la Crișeni, așa că mulți își fac drum pe-acolo, cu bidoanele din dotare cu tot. Atâta tot că de-o vreme încoace, din când în când, o foaie de hârtie îi anunța pe sacagiii fără voie că pompa nu-i cu tăte, adicătelea nu funcționează, de aia apă nu-i, da cine vrea apă, să meargă la ieșirea din Crișeni, la pensiune, că acolo-i apă bună.

Minune mare, într-o zi, pompa a reînceput să funcționeze, iar foaia de hârtie prinsă de-o ață la intrarea foișorului unde-i țeava pe unde curge apă a dispărut, semn că ”haidaț oameni buni, că s-o dat drumu’ la apă”. Și oamenii, normal, au mers și au umplut bidoane, flacoane, fiecare ce-o avut.

Brusc și dintr-odată, ba chiar subit și pe neașteptate, poc, în loc de foaie de hârtie, o bucată de carton ruptă din ceva cutie îți zice că degeaba ai venit cu bidoanele după tine, că apa, ce să vezi, nu-i potabilă. Adicătelea o fi fost ea potabilă, că doar nu v-am spus că-i bună atâta amar de vreme, da v-am spus așa, după ureche, da acuma nu mai îi potabilă. Da’ mereți voi, oameni buni, la pensiune, acolo unde vă tăt zicem să mereți de ceva vreme, că acolo apa-i bună. Potabilă, cum ar veni. Asta, no, nu mai îi bună. Că nu mai îi.

Degeaba lași bidonul din mână ca să poți să te scarpini în cap, semn că treaba nu-i chiar oablă. Că dacă scrie că apa nu-i potabilă, n-ai ce face, plus că de unde să iei apă, dacă nici măcar nu curge? Să te duci la pensiune, în deal, să nu te duci? Da’ dacă și acolo apa care o fost potabilă, până să ajungi acolo, no, făcătură, nu alta, nu mai îi potabilă?

Următorul anunț, probabil, o să fie pe-un șevețel, pe care o să scrie mare, să se vadă, că dacă vrei apă, no, fii atent că s-o deschis un abeceu, ceva, unde, ce să vezi, apa-i potabiă. Atâta tot că te costă 1 leu 1 litru.

E, astea da vremuri prospere, dacă am ajuns să cumpărăm până și apă de băut.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*