Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău
 

Emil Constantinescu, în conferință la Zalău: „Se poate vorbi despre o politică creștină?”

Dincolo de aparenta contradicție în termeni, fostul președinte al României, Emil Constantinescu, invitat special în cadrul conferinței „Glasul Bisericii în cetate”, organizată joi, 29 iunie, la Zalău, afirmă că da , „cu condiția să operăm cu distincția dintre mistica creștină și un anumit tip de politică subordonată unui ansamblu de valori morale și reguli care țin să respecte personalitatea și libertatea oamenilor”. Un discurs consistent sub formă de întrebări și răspunsuri, un discurs despre valorile creștine în lumea post-modernă, un subiect care a purtat credința în Dumnezeu prin ispitele politicii, o viziune care a servit ca model de înțelegere a îmbinării celor două. Și nu putea să nu rezoneze numele lui Iuliu Maniu sau al lui Corneliu Coposu ca exemple de moralitate pe scena politicii românești, ca exemple de adevărați oameni politici care au pus dragostea de neam și frica de Dumnezeu mai presus de interesul personal, un lucru atât de rar întâlnit în diversitatea cromatică a actualei clase politice de la noi.

„Avem nevoie de Dumnezeu în această lume în care cea mai mare parte a oamenilor se declară atei?”

Pentru a pătrunde sensul întrebării, fostul președinte al României a precizat că „avem nevoie de absolutul credinței pentru a înțelege relativul politicii. […] Un creștin nu poate accepta o politică atee ori totalitară”, de aici și nevoia de a se fi născut democrația creștină, o soluție pentru regimurile totalitare care au adus suferința pentru zeci de milioane de oameni. Democrația creștină, despre care spune că azi a eșuat, are scopul de a crea un climat de armonie și colaborare între oameni și a făcut trimitere la începuturile ei,amintind de relația pe care a avut-o cu Corneliu Coposu și de respectul pe care i-l poartă. „Îi datorez foarte multe lui Corneliu Coposu. Pentru mine, Corneliu Coposu a fost cel care a avut o intuiție politică excepțională. [..] A transformat PNȚ în PNȚCD”, printr-o afiliere la democrația creștin europeană, într-o perioadă în care partidul se afla în ilegalitate.

În ipostaza de a găsi răspunsuri legate de existența lui Dumnezeu s-au aflat de-a lungul vremii mari figuri luminate ale științei mondiale, erudiți filosofi care, paradoxal, au fost sau au devenit creștini. Un exemplu de filosof creștin este Blaise Pascal care, trăind într-o lume creștină foarte conservatoare a secolului XVII, a propus un pariu: „Suntem incapabili să știm ce este și dacă este, rațiunea nu poate hotărî nimic. Dacă e să câștigați acceptând existența lui Dumnezeu, câștigați totul. Dacă pierdeți, nu pierdeți nimic”. Pascal a murit la vârsta de doar 39 de ani, iar un servitor a găsitîn căptușeala hainei sale un bilețel pe care era descrisă starea de extaz din momentul în care i s-a înfățișat Dumnezeu sub formă de foc.

Emil Constantinescu a făcut referire şi la perspectiva scriitorului francez Gustave Thibon, care a scris o carte remarcabilă cu titlul „De la Divin la Politic”, că politica nu poate fi niciodată în totalitate una a sfințeniei, pentru simplul motiv că orice politică trebuie să țină seama și de prezența răului. Cert este faptul că un creștin nu ar accepta niciodată o politică atee, în care Dumnezeu să fie negat, deoarece acest lucru ar însemna expulzarea acestuia. Orice politică, chiar dacă emană de la consimțământul cetățenilor, se bazează, parțial, pe forță și pe constrângere. Acolo unde legea nu este respectată trebuie să intervină forța, numai că ceea ce se uită, de cele mai multe ori, este că forța trebuie să rămână apanajul legii, şi nu a unei persoane sau a unui grup de persoane.

În final, fostul preşedinte al României a vorbit despre legătura dintre morala creștină și pace, şi despre faptul că pentru a obține o stare de pace durabilă suntem nevoiți să ne raportăm la cel mai înalt numitor comun, Dumnezeu, călătoria aceasta interioară a noastră spre Cel Totul trebuind să înceapă de acolo de unde ne aflăm, fiindcă schimbarea trainică este doar aceea care pornește dinlăuntrul fiecăruia dintre noi.

Conferinţa, care s-a încheiat cu unele întrebări din sală, a fost urmată de lansarea cărţii „Prețul demnității. O istorie astfel”, semnată Laura Ganea, o carte care îl are ca şi personaj principal tocmai pe preşedintele Emil Constantinescu, care a rezumat conținutul acesteia într-o frază succintă: „Cei care vor avea curiozitatea şi tenacitatea de a citi această carte vor şti mai devreme ceea ce alţii vor afla mai târziu“.

Am înţeles că a acceptat, dintru început, să plătească preţul politic, dar de ce a ales să plătească şi preţul tăcerii?

Volumul a fost prezentat de către Preasfințitul Părinte Petroniu, urmat de prof. Ioan Abrudan, directorul Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din Zalău, și de Ovidiu Enculescu, directorul Editurii RAO, la final luând cuvântul chiar autoarea cărții, care
a subliniat faptul că a încercat să ilustreze adevărata față a realității istorice din zona politicului, tocmai pentru a evidenția personalitatea unui președinte de țară într-adevăr deosebit pentru care are toată admiraţia.

Şi pentru că volumul, o ediţie elegantă cu 592 de pagini, editura RAO, are în final şi concluzia autoarei expusă cât se poate de elocvent nu putem să îi lăsăm încheierea decât acesteia.

„Mult timp m-a frământat o întrebare. De ce preşedintele Constantinescu a fost atât de rerzervat în prezentarea rolului său personal în lansarea Parteneriatului Strategic cu SUA, în blocarea loviturii de stat la mineriadele din ianuarie şi februarie 1999, în oprirea survolului avioanelor ruseşti spre Kosovo sau pentru obţinerea începerii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană şi a ridicării vizelor de circulaţie pentru români la Helsinki în decembrie 1999, sau pentru obţinerea unor locuri în plus în Parlamentul European la Nisa în decembrie 2000 şi în multe alte situaţii în care contribuţia sa a fost decisivă.

Am înţeles că a acceptat, dintru început, să plătească preţul politic, dar de ce a ales să plătească şi preţul tăcerii?

După 20 de ani, cînd l-am întrebat direct, mi-a răspuns că există un timp al acţiunii şi un timp al povestirii, iar popularizarea imediată a unor succese poate compromite atât acţiunile în curs, cât şi pe cele viitoare.

La inisistenţele mele mi-a mai spus, încă o dată, că modelul său de comportament în viaţă a fost acela al foştilor deţinuţi politici pe care i-a cunoscut şi care nu au cedat nici atunci când li s-a propus chiar compromisuri minore, în condiţiile în care nu ştiau că nu vor rămâne în închisoare până la sfârşitul vieţii şi, mai ales, dacă vreodată se va afla despre sacrificiul lor. În ceea ce-l priveşte, dacă peste 20 de ani cineva va spune adevărul, va fi bine, pentru că va încuraja şi pe alţii să procedeze la fel în situaţiiler în care binele ţării este mai presus de binele personal. Dacă nu se afla niciodată, e la fel de bine. Iar preţul demnităţii se plăteşte toată viaţa.“

  • emil_constantinescu_zalau__6_
  • emil_constantinescu_zalau__5_
  • emil_constantinescu_zalau__10_
  • emil_constantinescu_zalau__1_
  • emil_constantinescu_zalau__2_
  • emil_constantinescu_zalau__3_
  • emil_constantinescu_zalau__4_
  • emil_constantinescu_zalau__7_
  • emil_constantinescu_zalau__9_
  • emil_constantinescu_zalau__13_
  • emil_constantinescu_zalau__15_
  • laura_ganea__8_
  • laura_ganea__11_
  • laura_ganea__12_
  • laura_ganea__14_

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*