Știți voi filmele ălea americane cu polițiști, în care atunci când e prins vreunul și i se pun cătușele i se spune, repede, să nu fie probleme mai târziu, cum că are dreptul să nu spună nimic, pentru că ceea ce va spune poate și va fi folosit împotriva lui la proces? Ee, la noi, în țara asta cu democrație originală, nu trebuie să te încătușeze vreun polițist, fiindcă orice om pe care-l întâlnești devine un fel de inchizitor, indiferent de ceea ce ai spune. De aia, nu se mai poate, dom’le! Orice ai zice, în orice fel, despre orice, întotdeauna o să se găsească careva care să-ți răstălmăcească spusele, să le învârtă pe toate părțile, până când ceea ce ai spus e transformat în cu totul altceva. Apoi, cu încruntătura de rigoare ți se reproșează că ai zis ceea ce tu, de fapt, nu ai zis. Așa-i că n-are niciun sens? Să fiu al naibii dacă îmi mai vine să spun ceva vreodată. Cum de ce?
Păi, a fost odată ca niciodată, când am fost și io la piață, ca orice om care vrea să-și cumpere ceva. Io am vrut niște ardei din ăia grași. Colorați, că arată mai bine în salată. Am văzut o tanti care vindea așa ceva, așa că m-am oprit acolo, la fel ca și alții, apăruți de nu știu unde, dintr-odată. Deschid gura și cer niște ardei.
– De care doriți, domnu’, că avem mai multe feluri?
– Roșii, îi zic femeii. Apoi, până să zic câți vreau, o voce de lângă mine m-a luat în primire:
– Huuuoooo! Roșii, huoooo! Dacă vrei roșii înseamnă că ești pesedist. Jos ciuma roșie!
Am rămas năuc. Apoi, când am reușit să-mi așez la loc falca căzută a năuceală, am zis:
– Ce pesedist, dom’le? Io doar vreau să cumpăr niște ardei. Uite, dacă roșii nu e bine, atunci o să iau niște ardei galbeni.
Omul și-a oprit scuipatul care tocmai pornise înspre mine, mulțumit că am dat înapoi. El, da, altu’, nu, care m-a luat la șuturi:
– Galbeni? Galbeni ai zis? Huuuoooo! Ești penelist, vrei să ne tai salariile și pensiile. Huuooooo!
Degeaba mi-am așezat falca la loc, că mi-a căzut din nou. De data asta n-am mai pus-o la loc, ci am răspuns cum am putut:
– Dom’le, ce penelist? Io nu-s peneleist, vreau doar niște ardei. Uite, iau altă culoare.
S-a oprit omul cu bombeul piciorului fix înainte să mi-l proptească în fund, și și l-a așezat mulțumit la loc, adică lângă celălalt. Ăla stâng. M-am liniștit și am cerut niște ardei verzi.
– Huuuoooo! Ăsta-i maghiar, secui, vrea să ne ia Ardealu’, săriți, huoooooo! Și, dintr-odată a început mușteriul să-și învârtă plasa deasupra capului, pe post de buzdugan. M-am ferit cum am putut, și printre eschive am zis că nu mai vreau ardei verzi. De fapt, nu mai vreau niciun ardei, mănânc altceva. Însă pentru că plasa în care aveam ceva coli de hârtie începuse să se rupă de la atâtea eschive, am cerut o pungă.
– Dați-mi, vă rog, o pungă. Ceva mai mare, că am niște coli A3 și…
N-am apucat să zic ce și cum.
– Huuuuoooo! Nu pot să cred așa ceva! Te uiți la Antena 3. Varanuuu’, Varanuuu’, ești un dobitoc, un spălat pe creier, mi s-a spus de lângă urechea stângă, vorbele venind deodată cu stropii de scuipat plini de ură a omului de lângă mine.
– Stai, dom’le, că nu am io treabă cu Antena 3, io vreau doar să iau o pungă că am mai multe coli care îmi pică din plasa asta ruptă. Uite, am 24…
N-am apucat să continui.
– Huuuoooo! Binomu’!, Nu pot să cred așa ceva, te uiți la Digi24, ții cu binomu’, să-i dăm la gioaie!, a strigat un altul, scuturându-și gușa în spatele meu.
– Stai, dom’le, m-am apărat, sărind în spatele tejghelei. Nu mă uit nici la Digi24, n-am io timp de televizor. Uite, chiar acum mă sună cineva.
Scot telefonul din buzunar. Nasol lucru. Ecranul luminând l-a scos pe altul din minți:
– Huuuooo! Ăsta-i protestatar, uite, și-a aprins lanterna de la telefon. Șo pe el!, au strigat vreo doi, veniți și ei acolo, să vadă ce-i cu larma creată.
– Dom’le, nu-i nicio lanternă, doar mi-a sunat telefonul, nu-i niciun protest aici, poate doar al minții.
– Minți? Ai spus că minți? Huuuooooo! DNA, să vină să îl ia!, mi s-a strigat la unison, de către alții aflați în spatele meu.
N-am mai putut. Am dat cu plasa de pământ și am plecat de acolo, lăsându-i pe cei rămași să-și dea unii altora la gioaie. Am renunțat la ardei. De fapt, am renunțat la salata pe care voiam să mi-o fac la cină. M-am dus la magazinul de pe colț și mi-am luat niște chipsuri din ălea cu 2 lei. Mi-am potolit ghiorăiturile mațelor și, după ce m-am convins că nu-i nimeni care să mă urmărească de după vreun colț al casei, m-am dus să mă culc. Bine că am scăpat. De acuma înainte o să-mi iau doar apă de băut. Că-i incoloră și, dacă-i fără culoare, nu o să mai fie rost de interpretări. Am stins lumina și m-am culcat. Toată noaptea am visat oameni furioși fugărindu-mă printr-un câmp cu ardei. Mama lor de ardei!
Noroc că dimineața, când m-am trezit, mi-am dat seama că a fost doar un vis. Totuși, renunț la ardei. Pentru o perioadă.
niciun comentariu