Cercetător etnograf, născut în 1919 la Stana, zona Călata, acum județul Sălaj, dr. Károly Kós e cel căruia i se datorează majoritatea cunoștințelor deținute despre ceramica și meșteșugul olăritului din Deja.

La 100 de ani de la nașterea acestuia, la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău a fost vernisată, în prezența unui public numeros, expoziția ”Ceramica Centrului de olari Deja”, care, prin numărul mare de vase întregi expuse, evidențiază gradul mare de diversitate a produselor, specificul formal şi cel ornamental al ceramicii din Deja. De asemenea, în cadrul expoziției este prezentat şi un materialul documentar fotografic al temei, precum şi desenele etnografice realizate de dr. Károly Kós.

Personal, consider că o expoziție, pentru a fi reușită, pentru a-și atinge scopul pentru care a fost creată, nu e doar prezentarea subiectului expozițional în sine, ci informațiile, ”poveștile” pe care le afli din discuțiile amicale, de după ”ceremonialul” vernisajului. Informații pe care poți să le afli din dialogul cu cei în măsură să-ți spună ce și cum, un dialog scos din contextul oficial, de prezentare, unul mai degrabă amical, voluntar.  Și, ca de obicei, discuțiile acestea ieșite din tipar, amicale, sunt cele care transformă o expoziție formală, într-una menită a-ți lărgi și îmbogăți cunoștințele. Dacă ești curios. În orice domeniu. De data asta, în domeniul ceramicii.

Cum a reușit centrul de olari din Deja să ajungă un puternic centru de olari breslași, având în vedere concurența olarilor din Zalău, aflat la mică distanță de Deja, ori a olarilor din alte localități? Răspunsul l-am aflat de la Emanoil Pripon, cercetător științific, expert conservare-restaurare în cadrul Muzeului Zalău, atunci când admiram produsele de ceramică expuse într-una din sălile de expoziție. Sau, mai bine zis, diversitatea acestor produse.

”Am mai văzut desene și schițe, majoritatea în alb-negru, dar, sincer, sunt impresionat de diversitatea atât de mare a vaselor de ceramică. Și gândește-te că ăstea-s doar vase de folosit, nu decorative”, mi-a spus Emanoil, Manu, cum îl știu prietenii.

”Deci așa au supraviețuit olarii din Deja competiției cu ceilalți olari, din alte centre, mai bogate și mai dezvoltate?”

”Nu numai datorită diversității atât de mari, dar și datorită adaptabilității lor. Ei, practic, s-au adaptat cel mai bine la cerințele pieții, de unde și diversitatea asta mare de vase. Și nu doar atât. Atunci când a fost cerere, de exemplu, pentru realizarea unor conducte pentru aducțiunea apei la Zalău, niște tuburi de ceramică, nu foarte mari, ca cele din epoca romană, olarii din Zalău au refuzat să facă asta, pe când cei din Deja au acceptat, pentru a-și completa veniturile. Și au ajuns să fie renumiți pentru ceea ce fac. Undeva, în secolul XVIII, ei erau deja închegați ca și comunitate. Deci, da, diversitatea, adaptabilitatea și calitatea au făcut ca olarii din Deja să fie atât de renumiți”.

Expoziția, deschisă publicului până în 31 august, este realizată în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Muzeul Județean Satu-Mare, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Maramureș, Fundația Kallós Zoltán din Răscruci, Muzeul de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea din Iaz, colecționari din Sălaj, Școala Petri Mór din Nușfalău, deținători de vase ceramice din Deja. Expoziția valorifică fotografii de arhivă ale Societății Muzeului Ardelean și din arhiva Asociației Etnografice Kriza János din Cluj-Napoca, precum și fotografii despre piesele proprii ale Déri Múzeum din Debrecen (Ungaria).