”Noa, văd că ț-ai făcut razalăi până-i lume! Da ț-o și ieșit tare mândri! Ti-ai învățat, nu zâc mnică… bistoș îi face oareșce ciolent. Amu, dacă tăt ai făcut atâța razalăi, ț-oi spunie cum să faci cureti morat cu carnie și razalăi. Ai făcut tu piroștie împrăștiete după cum ț-am spus, rakott kaposzta cum zâciea Jzujzi neni, mă-sa li Erzsi. Amu tăăt în felu ala poț face și cu razalăi în loc die rișcaș. Nu tătdiauna iera în casă rișcaș, făcieam cum putieam și nu nie celuieam la nime! Tăt așe-i face numa’ că cu carnia ti acupa înt-on altu fel. Carnia o tai cu cuțâtu nu o baji pân moșina die tocat. O tai coștie cât poț die mânânțele, da’ numa’ cu cuțâtu. Aleji carnie mai grăsuță die porc, bun-ar hi di pă la grumazu porculi. Carnie crudă, nieafumată. Da’ mai tai tăt așe și on dărab, cam cât palma, die pecie o die șoancă afumată, carnie macră, nu cu ciont. Nu ti tieme, odată o tai die ai cuțât bun! Hilimonu mnieu așe tăiea tătă carnia pântu cărnaț când tăieam porcu’. Așe o tăiea, da nu cu cuțâtu, nu, o tăiea cu o săcuriță care numa’ pântu aista lucru o țâniea! O săcure mai mnică, da lată la gură, cam cum iera plencacia cu care ciopliea grinzâle die lemn. Așe iera, ca plencacia, da mai mnică cum îț spui.

Nie punieam amândoi să tăiem carnia pântu cărnaț. Io tăieam carniea scrijele subțâri și iel cu săcuria o mărunțiea p-on butuc die lemn mai mare și nalt așe ca masa. Ș-aista, butucu, numa’ pântu carnie iera. Tăt așe tăieam și măruntaiele hiertie pântu călbaj. Di ce-ț spui io să faci mâncaria asta așe, cu carniea tăietă? Știi di ce-ț spui? Numai’ să-ț dai die samă cum a hi, cu tătu și cu tătuli alt gust. Nu poci să-ț spui di ce, da, cum îț spui, altu-i gustu, noa! Vez tu? Numa’ din felu cum tai carnia și altu-i gustu. Ai tăiet carnia, seperat o tai pă una și pă alta, o și pui dietilindi pă ceie afumată că cu asta începti. Pui în laboș oloi și unsoare, friji die-nceput pecia afumată, amesteci binie, o friji binie.

Când îț place cum-îi țâpti păstă ie carnia crudă. Tăt așe faci și cu asta. O lași pă foc mnic să să facă cătingan. Tai mânânțăl tri cepe, le pui și pă iele păstă carnie și amesteci, mai pui thiperi și scuturi o snicie die cimbru uscată, pui și poprică dulcie. Poț punie și poprică tocată di la borcan. Numa’ sare nu pui cam diodată că poatie hi sărată pecia afumată. Die sare coț numa’ când a hi gata tocana asta, că vez, i-on fel die tocană mai strânsă, fără mult zoaft. Cătă când îi gata pui on pumn bun die morareu verdie. Tătdiauna să știi, undie-i cureti morat și afumătură, morareu și cimbru nu trebe să lipsască! Ala-i gustu bun, să hie aieste laolaltă. Morareu și cimbru le pui musai, că-s verz, că-s uscatie!

Lași diopartie tocana asta și tie acupti die razalăi. Ai mândri ț-o ieșit, ia-i băgat și-n ler on ptic, așe-i? Ni numa’ ce culoare au ii! Pui int-o oală fo tri litere die apă cu sare ș-o dai în clocot . Când clocoteștie țâpti tri finjii die razălăi în oală. Hierz razalăii cătingan. Iestimp, tai o căpățână die curethi morat ca și tomajii, cât die subțâre poț. Lasă tri patru frunză mai mari die curethi nietăiete. Die țî să-mpare curethiu pe acru o’ pe sărat, poț punie, pântu o vreme, căpățâna în apă rece. Die vez că razalăii s-o hiert îi strecori pân lășcar și țâpti păstă razalăi, acole-n lășcar cum-îs ii, țâpti apă rece păstă ii. După ce s-o răcit razalăii hierț, îi pui înt-on laboș și pui păstă ii on păhăruț die oloi bun, scuturi laboșu să prindă oloiu tăț razalăii. Lași razalăii di-o partie. Pui în altu laboș, mai larg, pui oloi și unsoare și friji curethiu, tăt așie cătingan, tăt amesteci, pui die trebe câti-on păhăruț die apă caldă, iară amesteci și tăt așe. Curethiu trebe să să moaie binie, binie da să nu să ardă. Nu pui sare că nu cre’ că trebe, da pui și-n curethi thiperi, poprică, morareu și cimbru. Ai gătat die făcut tocana, razalăii și curetiu.

Amu le pui în laboșu cel gros, le pui în straturi. Laboșu l-ai uns naintie pă di-nlontru cu unsoare. Așe cum-îi uns, țâpti în iel on pumn die prezli și întorci laboșu să să lipască prezli păstă unsoare. Diabdie amu poț punie în laboș ce ai die pus. Împărțăști curethiu în tri, tocana și razalăii în duoauă. Pui în straturi ce ai, începti cu curethi și gheț cu curethi. Și la mnijloc pui on strat die curethi că doară di-aceie p-aista l-ai împărțât în tri. Noa, gata! Die ai la-ndămână on păhar die zupă die găină o die pui, punie-l să să scurgă pântre straturi. Die n-ai, punie apă caldă, binie-a hi ș-așe. Păstă tăt ce-ai pus întinz tri-patru frunză întreji die curethi și numa’ dup-aceie pui fidieu’ pă laboș. Baji în ler laboșu, așe coperit cu fidieu. După on cias scoț laboșu și-l baji napoi da fără fidieu. Tie uiț după o vreme cam cum-îi, tre’ să să scorțălească o țâră pă diasupra. Când îț place cam cum coată afară, mâncarea-i gata!

On canceu die diin îț mai trebe, bată-tie biniele să tie bată!”