Direcţionează 2% pentru un altfel de jurnalism.
Formularul poate fi descărcat AICI
|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Cetatea Torockó (Trascăului) și Cetatea Liteni, două dintre cele mai frumoase obiective turistice din Transilvania

Într-o lume în care totul se face în viteză, iar turismul tinde să devină un fel de aplicație umană, în care turistul devine, neapărat (că altfel nu dă bine), un generator de like-uri ori ”followers”, iar city break-urile și sejururile la mare sunt tot ceea ce contează, există locuri de o frumusețe aparte, care reușesc să păstreze amprenta timpului vie. Locurile ăstea nu-s ”trendy”, nu-s ”cool”, nu-s locuri de pozat în costum de baie și cu degetele ridicate în semn de victorie și nici nu-s locuri în care să ”spargi” 2000 de lei pe noapte, dând din cap pe ritmuri de ”Să ne simtem bine, toată lumea mâinile în aer!”. Deci, din punctul de vedere al turistului clasic, ”de turmă” (fără niciun fel de sens peiorativ, ci, pur și simplu, cu referire la moda turismului), fără valoare. Locurile ăstea sunt, însă, de o frumusețe aparte, în care natura se îmbină armonios cu istoria, iar cei care ajung acolo au parte de un ”boom” de senzații, un amestec de încântare, uimire și mister. Două dintre aceste locuri, și două dintre cele mai frumoase obiective turistice din Transilvania, sunt cetățile Torockó (Trascăului) și Liteni.

Am ales să ne petrecem sfârșitul de săptămână departe de agitația orașului, asta chiar dacă se anunțau ploi torențiale. Însă pentru cei cu drag de natură, prognoza meteo nu are importanță, și chiar dacă plouă atât de tare încât nu poți să urmezi cărările către natură, e de ajuns să fii aproape de natură, să-ți lași privirea să se bucure de piesajele din jur. Și-apoi, natura are întodeauna grijă de cei cu drag de ea.

De plouat, a plouat la greu, cu tunete și fulgere, încă de când am plecat de la pensiunea din Vlaha, unde eram cazați, și în prima zi, tot drumul înspre Rîmetea, și a doua zi, când ne-am îndreptat către Moara de Pădure. Odată ajunși la destinație, în ambele zile, ploaia s-a oprit atât cât ne-a trebit să ajungem la cetăți, să dăm o raită prin împrejurimi, să ne bucurăm de priveliște și liniște, de soare și să ne întoarcem la mașină. Apoi a ploaia a reînceput cu și mai mare intensitate. Însă eram deja la adăpost. V-am spus, natura are întodeauna grijă de cei cu drag de ea.

Cetatea Torockó (Trascăului)

De departe, zidurile cetății, cele care au mai rămas în picioare, sunt ca niște dinți cariați, ca și cum acolo și-ar fi aflat sfârșitul un uriaș, care, după ce a căzut pe spate, a rămas cu gura deschisă către cer, iar timpul i-a ros dinții până când au mai rămas doar niște cioturi. Și impresia că te afli pe un tărâm de poveste prinde contur din ce în ce mai tare. Iar după ce urci dealul și intri în cetate, totul în jur te duce într-o incursiune în timp, acum peste 700 de ani, când cetatea construită pe stâncă domina totul în jur. Și nu ai cum să nu fii impresionat de zidurile groase de doi metri, de ferestrele care îți dezvăluie peisajul superb al zonei, cu Piatra Secuiului dezvăluindu-ți-se privirii, ori de turnul nordic înalt de vreo 20 de metri.

Accesul către cetate se face din localitatea Colțești, acolo unde există indicatoare și marcaj, și e accesibil oricui, în orice anotimp, drumul până acolo fiind mai mult o plimbare, cu un mic urcuș, nu foarte susținut (asta dacă alegi să urmezi drumul și nu o iei pe caărare, luând panta abruptă în piept), înainte de a intra în cetate.  Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei şi cele două turnuri laterale.

Cetatea Trascăului (în a doua jumătate a secolului al XX-lea numită și Cetatea Colțești, în maghiară Torockóvár), situată la vest de satul Colțești (în maghiară Torockószentgyörgy, în germană Sankt Georgen) și la cca 5 km sud-vest de comuna Rimetea (în maghiară Torockó, în germană Eisenburg), județul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de vice-voievodul Thorotzkay din Trascău, ca cetate locuibilă și de refugiu.

A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al dealului calcaros în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, care răscolise toată Europa răsăriteană și centrală, când au fost produse pagube însemnate localităților Trascău și Sângiorgiu.

Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care menționează că familia Thorotzkay a construit castelul în secolul al XIII-lea. Inscripția de pe placa veche de piatră (traducere din limba maghiară): Cetatea familiei Thorotzkay. Construită de Thorotzkay Illés, vice-voievodul Ardealului, la finele secolului al XIII-lea. Arsă de trupele generalului Tiege în 1703.

În anul 1470, cetatea a fost confiscată de regele Matias Corvin şi dată voievodului Transilvaniei. Câțiva ani mai târziu, în 1510, a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de ţăranii conduşi de Gheorghe Doja.

Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuților, familia nobililor de Trascău (Thorotzkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonți).

La mai puțin de patru kilometri de castel, pe dealul Rîmeți, a fost construită încă o fortificație identică, din care acum mai există doar urme vagi, având același scop, de supraveghere și apărare a populației din zonă și a căii comerciale care traversează valea, de atacurile migratorilor.

Cetatea este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Cetatea Liteni

La cetatea medievală ridicată pe o stâncă deasupra Văii Iara se poate ajunge din satul Liteni, luând-o la dreapta din centrul satului, apoi urmând drumul până sub pădure, de unde se urmează cărarea către cetate, drumul marcat fiind ușor de parcurs. Sau, cea de-a doua variantă, din satul Moara de Pădure, de unde există o cărare ce urcă de-a dreptul, nefiind însă marcată. Totuși, e ușor de urmat cărarea, urmând cursul de apă până aproape sus, deasupra pădurii, de unde cetatea ți se va dezvălui privirii. Locul e superb. Și nu doar ceea ce a mai rămas din cetate, ci și peisajul deosebit, unde verdele muntelui e presărat cu stânci albe, ca niște colți de piatră, iar de sus, de pe zidurile cetății se poate vedea până departe, panorama fiind una spectaculoasă. Și, stând acolo, pe zidurile cetății, cu lumea la picioare, îți dai seama de ce a fost construită cetatea acolo.

Cetatea Liteni (Cetatea Geczy, Cetatea Lita) este o cetate medievală construită la 3 km sud-vest de satul Liteni (în maghiară Magyarléta) din județul Cluj, pe o stâncă deasupra Văii Iara.

Cetatea Liteni este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Ruinele cetății se află la cca 30 km sud-vest de municipiul Cluj-Napoca și la cca 30 km nord-vest de municipiul Turda, pe drumul dintre Luna de Sus și Buru, în apropierea cetății aflându-se și stațiunea Muntele Băișorii.

Atestată documentar din anul 1324 sub numele „Castrum Leta”, cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. În anul 1405 împăratul Zsigmond Luxemburgi (Sigismund de Luxemburg, 1368-1437) a dăruit cetatea orașului Cluj, mai târziu a împărțit moșiile cetății în trei părți: lui Jakcs Janos, lui Vana (un judecător) și lui Laszlo (voievod de Beiuș). După moartea împăratului Sigismund de Luxemburg cetatea a trecut mai întâi în proprietatea lui Losonczi Dezsö, iar mai târziu (după anul 1441) în proprietatea lui Herepei Márk. În anul 1456, Ioan de Hunedoara (Janos Hunyadi) a dăruit cetatea unei verișoare a lui Pongracz Janos (Csolnokosi Klara). După ce familia acesteia s-a stins, cetatea a trecut succesiv în mâinile mai multor proprietari (Perenyi Orsolya, Corvin Janos, Balassa Ferenc, Artanhazi Bornemissza Boldizsar ș.a.). A fost grav avariată ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere din subteranele cetății la 12 februarie 1562, în urma unui asediu. În 1569 ruinele și pădurile aferente din vecinătate au fost dăruite lui Geczy Janos care a făcut cetatea din nou locuibilă, descendenții lui locuind aici timp de un secol (până aproximativ în a doua jumătate a secolului al XVII-lea). Numeroase legende se leagă de numele Geczy (numele “Cetatea Geczy” vine din aceasta perioadă). Nu există date precise asupra datei și cauzelor abandonării definitive a cetății, dar este probabil că aceasta s-a petrecut în timpul luptelor Curuților conduși de Francisc Rákóczi al II-lea la începutul secolului al XVIII-lea.

Pierzând importanța militară, în 1569 ajunge în proprietatea guvernatorului Gheczy János, care a refăcut cetatea. Partea cea mai veche este turnul bătrân din ai cărui pereți de 2m s-au mai păstrat doar 2 etaje din partea nordică. Cetatea de sus amplasată în vârful stâncii era înconjurată de un zid gros.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 094), cetatea apare sub numele de „Altes Schloß” (“Vechiul Castel”).

  • cetatea_liteni__1_
  • cetatea_liteni__2_
  • cetatea_liteni__4_
  • cetatea_liteni__5_
  • cetatea_liteni__6_
  • cetatea_liteni__7_
  • cetatea_liteni__8_
  • cetatea_liteni__9_
  • cetatea_liteni__10_
  • cetatea_liteni__11_
  • cetatea_liteni__12_
  • cetatea_liteni__16_
  • cetatea_liteni__17_
  • cetatea_torocko_trascau__1_
  • cetatea_torocko_trascau__3_
  • cetatea_torocko_trascau__4_
  • cetatea_torocko_trascau__5_
  • cetatea_torocko_trascau__6_
  • cetatea_torocko_trascau__7_
  • cetatea_torocko_trascau__8_
  • cetatea_torocko_trascau__9_
  • cetatea_torocko_trascau__11_
  • cetatea_torocko_trascau__12_
  • cetatea_torocko_trascau__13_
  • cetatea_torocko_trascau__14_
  • cetatea_torocko_trascau__17_
  • cetatea_torocko_trascau__18_

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*