Când dai cu ochii de coloana interminabilă de mașini din centrul Zalăului, la amiază (că dimineața și când se iese de la serviciu sînt ceva circumstanțe atenuante), prima și prima oară îți vine în minte întrebarea: ”Bă, da’ de unde naiba atâtea mașini la ora asta? Nu e nimeni la serviciu, mai lucrează careva?”. Însă uiți repede de orice întrebare, bucuros că ai reușit să te strecori pe trecerea de pietoni, printre mașinile care par că-s ca și coca aia minunată din poveste, care crește și crește și nu se mai termină.
Normal, vinovatul se găsește repede, odată cu înjurătura de rigoare, recte primarul. Care, om rău, s-a apucat să construiască în Zalău, lângă hala agroalimentară din centru, o zonă verde, o parcare, chestii din ăstea care o să mai îmbunătățească fața orașului. Bine, și dacă nu se apuca să facă toată treaba asta, tot om rău era, că de ce nu face nimic. Acuma, că face, e om rău, că uite cum încurcă circulația, mai ales că în zonă, la ceasul prânzului, nu știu cum se face, dar toată lumea are, dintr-odată, treabă.
Normal, șoferu’ de amiază nu e de vină. Că el, săracu’, cum să-și facă treburile, umblând? Da ce, ești prost? Că doar de aia și-a luat omul mașină, ca să o folosească non-stop (chiar, mai este careva care nu are mașină în Zalău?)
Și, printre înjurături și frâne, mașinile, cu șoferi cu tot, desigur, se încolonează, în fiecare zi, la fel, ca să pună umărul, pardon, biela-manivela la crearea acestor ambuteiaje mioritice cotidiene, un lucru, de altfel, la ordinea zilei într-o țară sufocată de mașini.
Acuma, e adevărat, unii cu oareșce spirit ecologic zic că, dacă tot știu șoferii că, până la toamnă, centrul orașului e în lucru, ar putea și ei, foarte bine, dacă nu să lase mașinile acasă, măcar să lase mașinile ceva mai departe de centru, apoi să vină pe jos să-și rezolve treburile. Dar, și ăștia, ecologiștii, sînt oameni răi. Ce știu ei? Ca și cum pentru unii n-ar fi fost îndeajuns chestia aia care se numește mersul pe jos dimineața – când se dau jos din pat și se urcă la volan -, și seara, când fac același lucru, da’ invers.
Și uite așa, ziua și ambuteiajele, fără număr. Că, nu-i așa, dacă ai dat peste un rahat în mijlocul drumului, decât să-l ocolești, mai bine strigi: ”Băăă, care s-a răhățit în drum? Ia-ți rahatu’ din drum, că altfel calc în el. Băă, n-auzi? Eu sînt cetățean european și am drepturi! Băă, calc! Bine, am călcat. Tu ești de vină, boule, nu io, că dacă nu era rahatu’ acolo, clar nu călcam în el, îl ocoleam!”
Asa e,doar ca..numai la noi o lucrare mica,se poate lungi la vreo 3- 4 luni,hai sa fim seriosi ,e vorba de o suprafata de cativa zeci de mp.altii fac amenajari pe sute de hectare….sunt lucrari cu dedicatie…care se lu gesc aiura..ca sa vada populatia ca…primarul a facut ceva…
Așa-i, la noi o lucrare care ar trebui sa tina 2 luni, tine 6. Și ca să se vadă că se face ceva, dar mai ales pentru că cineva câștigă bine de pe urma lunilor suplimentare de lucru.