Răspunsul e simplu: pentru că nu ne mai regăsim în  ceea ce înseamnă acest loc special din Sălaj, chiar dacă această Casă a fost salvată în urma campaniei ”Salvați istoria națională! Salvați Casa lui Iuliu Maniu!”, o campanie pe care noi, cei de la Sălajul pur și simplu am inițiat-o. Nu ne-am alăturat campaniei, așa cum le place multora să spună, ci am inițiat-o. Că meritul de a face ca această casă să fie astăzi așa cum e, să fie îndeplinit testamentul lui Iuliu Maniu, e al părintelui Cristian Borz, care s-a luptat atât de mulți ani pentru această Casă, asta e de netăgăduit. La fel cum e și respectul pe care i-l purtăm părintelui Borz. Și chiar dacă unii o să spună că e vorba de vanitate din partea noastră să tot spunem asta, cum că noi am inițiat campania, e treaba lor, fiecare e atât de ”mic” precum îi e sufletul. Însă adevărul e unul singur: Campania a fost inițiată de publicația noastră. Punct.

De ce e important amănuntul acesta? Sincer, nu e important, dorința noastră a fost aceea de a salva Casa asta, crâmpeiul acesta de istorie a neamului. Atât. Și ne bucurăm că am contribuit la asta. Însă, parcă ți se face lehamite, când vezi atâta ipocrizie. Și, dintr-o minimă decență, dintr-un sentiment de onestitate, care nu ar trebui să-i lipsească niciunui om, amănuntul ăsta trebuie consemnat. Din respect față de istorie. O istorie care nu se scrie în funcție de simpatii, ci e o înșiruire de fapte cronologice reale. Altfel nu mai e istorie, ci o ”narațiune” personală, subiectivă. E consemnat acest amănunt? Nu. Dimpotrivă, există o îndârjire de a trece sub tăcere amănuntul ăsta. Din partea multora. Iar ăsta e motivul rândurilor de față. Și pentru a le răspunde celor mulți care ne-au pus întrebarea ”De ce nu am fost acolo?”

Și pentru că toți se pricep la politică (ca o paranteză, la eveniment au fost prezenți oameni politici care nu au făcut absolut nimic pentru această Casă, deși aveau și funcția și puterea de a face ceva, însă la bătut cu pumnul în piept sunt toți prezenți) și fotbal, o să o iau pe ”limba” asta. Atunci când se joacă un meci de fotbal și se înscrie un gol, statistica nu consemnează că s-a înscris un gol, ci și cine l-a înscris, chiar dacă au mai fost înscrise și alte goluri, care au dus la victorie. Se consemnează toți autorii. Nu e ca și cum, dacă nu ne place un jucător dintr-o echipă, în statistică poate să apară: De la Steaua au înscris goluri Gică, Gicu și Gigel, iar de la Dinamo au înscris goluri trei jucători, și atât, fără a li se pomeni numele. Nu?

Că ”prietenii”, ”colegii” din presă nu au pomenit nici măcar o dată acest amănunt, măcar așa, ca să arate că presa poate schimba lumea în bine, că se poate implica pozitiv în societate, asta ține de: ”dacă ești de-al casei, bine; dacă nu, ne facem că plouă”. Iar asta nu ține de lipsa de informare. Că e incompatibilă cu statutul de ziarist. Ține de reaua-voință.

Și pentru că cei care se pretind a fi intelectuali pot să strâmbe din nas la comparația cu un meci de fotbal, le dau un alt exemplu. Atunci când apare o carte, de ce nu se pomenește doar că a apărut cartea, ci și autorul? Simplu. Pentru că acea carte nu a apărut din neant, ci pentru că a fost scrisă de un autor. Și nu e nici o urmă de vanitate în a-ți pune numele pe coperta cărții. La fel cum nu e vanitate în a semna un articol de presă. Pentru că acel articol a fost scris de cineva, și, ca atare, trebuie consemnat acest aspect.

Și, pentru că ne place să credem că există o forță a binelui atotștiutoare, ne place să credem în Dumnezeu, ei, bine, tu, ca om, poți să fii ipocrit și să te faci că nu vezi, ori să nu spui adevărul, însă El le vede și le știe pe toate. Și atunci când tu, cel care nu ai dat dovadă de o minimă urmă de decență într-o privință, de onestitate, atunci cînd o să ajungi în fața Lui, o să poți să stai drept și să pretinzi că ești fără de păcat?