Am petrecut mult prea mult timp anul ăsta prin spitale, veghind la căpătâiul patului, ori așteptând pe holuri ori la Urgență, așteptând să mi se spună că o să fie bine ori ce să fac ca să fie bine pentru cel bolnav. Și, petrecând atât de mult timp prin spitale, am putut să văd și să aud destule. Despre lucrurile bune am scris, așa cum mi se pare normal, pentru că ăstea sînt cele care merită arătate, despre lucrurile mai puțin bune, am încercat să nu scriu. Și, subliniez, la spitalul din Zalău există cadre medicale care fac ceea ce trebuie, care se ocupă de bolnavi, care sînt acolo nu doar ca să își ia salariul, ci ca să ajute. Iar cei care sînt așa știu cum merge treaba în spital, și ar schimba, și ei, ceva în bine, dacă ar putea. Totuși, uneori nu poți, pur și simplu, să te faci că nu vezi.
Cum se poate ca, odată ajuns la Urgență, așezat pe scaun, pentru controlul tensiunii și al pulsului, să nu fii băgat în seamă? Adică, alooo, cele care sînteți de serviciu, e mai important să te cerți cu țiganii decât să te ocupi de cel care e pe scaun, ajuns acolo pentru că e o situație medicală de urgență? Adică, ok, țiganii ăștia, care vin acolo ca la chef și care fac non-stop gălăgie, trebuie puși la punct, dar asta nu e treaba asistentei de serviciu. Pentru asta sînt gardienii. Numai că ăștia, cu țiganii, ca să nu și-o ia în freză, sînt numai un “lugu, lugu, da domnu”. Cu ceilalți, însă, care sînt civilizați, bă, sînt numa’ mușchi și odată le arată cu degetu, uitându-se încruntați, camera de așteptare. Păi, și atunci, ca să aibă și ceilalți parte de “discriminarea” de care au parte țiganii, ce să facă, să urle și să facă scandal? Așa e mai bine? Plus că, atunci când bolnavul are nevoie de un act ori alt obiect personal, care a rămas la aparținător, când vrei să te ajute careva să și ajungă acel ceva la bolnav, vezi să nu! “Nu e voie să mergeți. Când vine doamna, întrebați dacă vă lasă.” Păi, și până când vine doamna, ce faci, că bolnavul are nevoie de acel ceva. Degeaba, gardianul, pentru că nu are în față un țigan pe care să-l gâdile, cu voce smerită, cu “da, domnu”, e de neclintit din poziția de ușă umană. Și, atunci, se ridică bolnavul de pe patul din salon și vine el după ce are nevoie. Păi, alooo, gardieni de la Urgență, se poate așa ceva? Voi credeți că oamenii ăia au ajuns acolo la picnic ori la chef? Ăia sînt acolo pentru că e o situație de urgență, așa că treaba ta, pe lângă a păstra ordinea la cei nețigani, e să le fiți de ajutor. Greu, așa-i?
Dar să revenim la asistenta de serviciu. Cum se poate ca tu să te cerți cu țiganii, iar aparatul de măsurare a funcțiilor vitale să bipăie la greu cum că pulsul a trecut de 120 de bătăi pe minut, iar tu să-ți vezi în continuare de ceartă? Adică, ce e mai important? Să fii tu bărbat în locul gardianului, ori să te asiguri că bolnavul e în siguranță? Evident, dacă tu, aparținătorul, intervii și calmezi bolnavul, astfel încât pulsul să revină, cât de cât la normal, asistenta, brusc, își aduce aminte că ea e șefa acolo și că nu ai voie să vorbești cu bolnavul. Apoi, când îi spui de puls, face ochii mari, habar neavând de așa ceva. Normal, cearta e mai importantă decât bolnavul. Iar asta în condițiile în care, în timpul respectiv, la Urgență nu era aproape nimeni. Când e aglomerat, vorba aia, Dumnezeu cu mila. Ori poate ai noroc și de serviciu e o asistentă care își face treaba, adică e acolo ca să ajute bolnavii. Pentru că sînt și genul ăsta de asistente, noroc cu ele.
Și, lucrul cel mai grav, cred eu, cum se poate ca, atunci când e nevoie de un medic cardiolog, să ți se spună că “ne pare rău, dar nu avem medic cardiolog de serviciu”. Poftim? Ziua în amiaza mare, la cel mai mare spital din județ, nu este medic cardiolog? Păi, alooo, șefi peste spital, cum se poate una ca asta? Că degeaba e spitalul renovat și curat, că nimeni nu merge acolo ca să moară în lux, mai bine să se facă bine în mizerie. Deci, poftim? Nu este medic cardiolog de serviciu, ziua în amiaza mare? Păi și atunci, bolnavul ce să facă, să-și angajeze un medic cardiolog care să meargă cu el la spital? Păi nu asta e treaba spitalului, să asigure personalul medical de care e nevoie? Și, pe lângă managerul spitalului, cei de la Consiliu Județean, ei cu se ocupă? Adică e mai important să peticești un drum ori să dai bani la greu pentru promovări de tot felul și pentru salarii pentru posturi călduțe, decât să te asiguri că la spital e totul în regulă? Că nu e de ajuns să mergi la inaugurări, cineva trebuie să se ocupe și de partea asta, nesemnificativă pentru șefi, dar cea mai importantă pentru oamenii de rând: sănătatea. Cine se ocupă de lipsa personalului medical (încă o dată, nu este medic cardiolog de serviciu ziua în amiaza mare)? Pe cât punem pariu că banii care se risipesc pe cheltuieli de protocol depășesc, cu mult, salariile a cel puțin doi medici, care să fie angajați, de exemplu, la Urgență?
Am stat cinci ore la Urgență, așteptând. Sper să nu mai ajung acolo niciodată. Totuși, pentru cei care ajung acolo, îmi doresc ca ei să poată spune, în sfârșit, “așa da”.
Moartea domnului Lazarescu!
In spatele usilor acelea pe care le vedeti se intampla lucruri minunate se salveaza vieti si nu va doresc sa ajungeti acolo cu o reala urgenta dar daca totusi o sa fie asa sa stati linistiti ca veti fi tratati cu maxima seriozitate si profesionalism.Atata timp cat puteti sa va suparati de o falsa impresie si poate de o atitudine obosita care se explica inseamna ca nu sunteti grav si ar putea sa va ajute si medicii de familie care sant primii dumneavoastra indrumatori.La urgenta se vorbeste repede si repezit pentru ca acolo totul se intampla repede nsi se ia atitudine imediat in caz de cod rosu si galben,daca stie careva dintre dumneavoastra ce este codul de triaj.Dar nu va sfiiti cititi legea 1706 de functionare a upu si o sa va lamuriti cum sta treaba.De bani stati linistiti ca nu avem nevoie de la dumneavoastra ca daca ar lua toti mita cat se ia in urgenta ar disparea mita de pe fata pamantului.Aveti toti nevoie de consolare,.bun simt si atitudine eleganta dar,,,,,,,,mai ganditi-va voi cei care ati trecut vreodata pragul urgentei cu ce atitudine v-ati prezentat VOI si apoi dati in oamenii aceea care au sute de ore muncite suplimentar fara plata doar pentru a avea continuitate serviciul de urgenta,
Totusi pe astia nu-i vede nimeni chiar pot face ce vor? …. a la noi se musamalizeaza ca-ci sunt cu pile si ne pot lua spaga cat vor ei…..
Un articol foarte bun!!!Au fost persoane care au stat 2-3 ore la urgente si au murit. Esti tratat ca si când ai gi ultimul sărman, ei uita ca din banii oamenilor de rand sunt remunerați. Sunt foarte nesatuli medicii la Zalău le dai mită si dacă nu le convine tot cu indiferenta te tratează. Sănătate la toți sa nu ajungă in spital! !!
din pacate asa este,asistentele iti vorbesc de sus, zbiara la tine nu au auzit de dumneavoastra, numai de tu, hai nu haideti de un va rog nici nu mai zic… si eu am ajuns cu fiul meu la spital la amiaza si nu era medic chirurg pediatru. am fost internati si toata ziua ni sa spus ca vine, asistentele se temeau ca de dracu sa sune medicul ca sa vina, a doua zi a nea lasat acasa si sa ne intoarcem dupa amiaza cand vine medicul. sigur ca jidveanu nesimtit ca de obicei sa comportat ca un dobitoc care astepta plicul de la mine. binenteles ca plicul nu a venit si nu pentru ca nu aveam ci pentru ca eu mam decis sa nu mai dau nici un banut nimenui mai clar nici o spaga. sa isi faca fiecare meseria pentru care sunt platiti fara sa astepte reconpense. din pacate personalul spitalului e jalnic, mai sunt exceptii dar putine