Sunt -14 grade în Apfledorf în dimineața asta și gerul mușcă din obraji un copil pofticios pus în fața unui măr dolofan și roșu. Scârț! Scârț! Face zăpada la fiecare pas. Sub costișa abruptă pe care e așezat satul, lacul se întinde albastru și rece. Jumătatea din depărtare a înghețat și pare o năframă albă, pierdută de ielele pădurii astă noapte. Sau poate de vreo elfă, că suntem în Bayern, un ținut care crede în elfi, troli și spiriduși.

Undeva, într-un golf micuț, în partea opusă a lacului, câteva stoluri de lebede s-au grupat și se văd ca niște puncte albe desenate pe albastrul apei.

E ora 9 fix. Clopotul din turnul bisericii din spatele nostru tocmai a spart liniștea cu bătăile lui regulate.

Mulțumim, Apfledorf, că ne-ai găzduit 16 zile. Ai fost bun cu noi și la fel au fost și oamenii tăi. Azi ne mutăm în cealaltă parte a Bayernului, în jos, către Alpi și către Salzburgul austriac. Căsuța noastră e gata și ne așteaptă.

Multumim, Apfledorf, și venim să te vizităm la vară! Ne-ai intrat în suflet, tu și lacul tău cu lebede din povești de demult.